dulu.ro

Imi trageam mucii.. insa senzatia firesc astepatata a texturii lor gelatinoase si a gustului sarat nu aparea! In locul ei, gura imi era invadata de un compus bizar cu o mireasma grea rapid imprastiabila in toata cavitatea mea masticativa. Percepeam o textura casanta dar dura, apartinandu-mi dar foarte rece, din mine dar uscata ca nisipul, suficienta dar seaca, non compacta dar super inecacioasa,  asemeni sarii dar cu un gust amar insa nu un amar eritromicinos ci mai degraba unul fascinant care imi coloniza urgent toti analizatorii. Inspaimantat, mi-am bagat mana in gura sa scot de acolo catre vedere acest nenatural element care aparuse  in locul asteptatilor mei muci. Si cand mi-am infipt degetele pe limba tragand dinauntru-mi (cum faceam cu nisipul incins de pe plaja cand eram mic) ciudata proprie productie… am impietrit! Era rugina, da rugina, rugina multa, deasa de un maron aramiu, rugina sanatoasa! Mi-am dus usor mana spre obrazul umed sa sterg lacrimile ce indepusera sa cada greu, intelegand, din mine de prin ochi, .. atingerea pielii cu degetul a lansat o rezonanta metalica.

Am iesit sa imi dezgrop masina si mi-am dezgropat-o, de sub zapada bineinteles, nu altceva. Era destul de multa pentru ca, fiind ultimul ramas care isi eliberase vehiculul, am fost nevoit sa arunc toata zapada pe care vecinii mei, desi dispunem, din fericire de un spatiu verde de care ne desparte doar un gard subtire, aruncasera ce ii bloca pe dumnealor peste masina mea (era pe semne prea greu sa ridice 30 cm mai sus lopata pt a arunca zapada peste gard, in spatiul verde unde tot acel omat era chiar benefic viitoarelor flori din primavara). In  fine, nu m-am suparat catusi de putin.. m-am obisnuit de mult cu ideea ca traiesc intre frustrati, analfabeti si prost crescuti (am invatat chiar sa ii indragesc, asa is ei, pur si simplu; e ca si cand m-as supara pe motanul meu ca nu vorbeste). Si fiindca imi place sa vad schimbarea provocata de mainile mele nu m-am multumit cu a curata zona din imediata apropiere a masinii pe care o conduc, am continuat sa degajez inca vreo 10 metri de trotuar de jur imprejur, in fata unor spatii comerciale si pe langa un alt vehicul ce fusese, ca al meu, ingropat de altii. Asa am vrut eu. Cu vreo 20 de minute inainte ca eu sa imi rup lopata, vine sa ma felicite un batran puternic turmentat. Il gaseam simpatic si am dialogat cu el in timp ce sapam si azvarleam. Vazand ca ma intind mult departe de masina mea, pensionarul incerca sa ma opreasca spunandu-mi ca ‘gata domne, lasa-i dracu, nu mai da si p-acolo!’. Cand a vazut ca nu ma pot abtine a continuat cu osanale la adresa-mi si m-a intrebat ca de ce dau si la altii. Si i-am raspuns ca fac asta fiindca pot si fiindca vreau (de zeci poate sute de ori m-am folosit de trotuarul pe care teoretic nu ar trebui sa parcheze nimeni si m-am gandit ca la cat am stresat eu pietonii cu masina mea, macar atata lucru pot face si eu pt ei, acum, iarna, sa dau zapada la o parte). Dupa ce a plecat batranul am reflectat asupra mirarii sale: noi, romanii, chiar suntem un popor urat, cu oameni mici, neinsemnati, cu sentimente de orice fel dar nu nobile. Pentru noi chiar e anormal sa facem ceva moca, pentru comunitate, fara sa cerem nimic inapoi! Si fiindca implinim 20 de ani de cand s-a murit de pomana si intru umilinta, nu pot sa concluzionez decat ca un popor ca al nostru, format in majoritate covarsitoare din  tarani inculti, ultra limitati care totusi se cred la fel de importanti ca elitele, epatanti, nu merita libertatea. Pentru acest popor mizerabil, dornic de afirmare si total lipsit de respect, decenta ori compasiune, dictatura e unica solutie. Ma uit la filmarile vechi(dublate prin penibile comentarii de azi) cu morti, raniti, arestati in decembrie ‘89, repetate la tv parca doar fiindca trebuie si din pacate, sentimentul care ma cuprinde este unul de parere de rau, in sensul ca ma gandesc la toti oamenii aceia care, la inceput in Timisoara si apoi in Bucuresti s.a.m.d., au crezut cu atata naivitate ca are rost sa se sacrifice. Chiar nu trebuia sa faca nici unul asta!  Pacat, mare de tot!

Desi este doar caterinca (si e cea mai tare caterinca ever, eu cel putin, am ras cum rar mi s-a mai intamplat in viata chiar si cand am recitit pentru a nu mai stiu cata oara chestia asta) nimic din ce povesteste prezumtivul ‘nedumerit’ nu este imposibil sa se intample in realitate.

Prin anii ‘20 , Mustafa Kemal Ataturk avea sa transforme Turcia de o maniera uluitoare, reusind sa faca din aceasta tara plina de fundamentalisti islamisti cu apucaturi ultra habotnice de ev mediu, o republica democratica imprumutand atat elemente comunistoide de tip rusesc dar si elemente fasciste dupa modelul italian. Mustafa Kemal Ataturk a reusit, bucurandu-se ce e drept de o slaba opozitie, sa conduca Turcia catre modernism ca un dictator moderat ale carui actiuni controversate si de neimaginat pentru momentul respectiv au fost demonstrate de istorie ca fiind fabuloase si de-a dreptul salvatoare pentru patria si poporul sau.

Sa fie oare cazul acum, in anii.. sa le spunem ‘00-’10 (dar un secol mai tarziu) sa discutam despre Traian Basescu ca despre un Ataturk al Romaniei un reformist permanent controversat? Stati o clipa! Nu ma injurati inca! ionel iliescu indraznea acum cativa ani sa ne explice (si asta e una din putinele cazuri in care ii dau dreptate) ca ‘mita’ in Romania este o veritabila institutie folosindu-se de argumente cat se poate de plauzibile. Pentru ca nu stiu daca mai exista cineva in afara de mine care mai are cateva cunostinte de istorie am sa imi permit sa fac unele precizari in sprijinul teoriei batranului criminal bolsevic (iliescu): inca de la inceputul secolului 18 (de la 1711 ca sa fiu mai exact), mare parte din teritoriul cunoscut astazi sub demunirea de Romania era condus de fanarioti (denumire data de provenienta acestor personaje, anume cartierul Fanar al Constantinopolului, Istanbulul de astazi), domnitori romani de origine greaca vasali Portii (Imperiul Otoman). ‘Spertul’ (sorry, ’s’ as in ’soricel’ si ‘t’ as in ‘taran’) era un soi de taxa pe care orice intreprinzator roman trebuia sa il plateasca Portii in schimbul linistii in desfasurarea micilor afaceri. Astfel, mita reprezenta pentru romani inca de acum mai bine de trei secole, o conditie sine qua non a unei existente relativ acceptabile, un mod de viata. De aceea, sustinea iliescu, in Romania, tentatia de a primi sau de a da spaga este o chestiune aproape imposibil de eradicat, ea fiind adanc sadita in insasi informatia genetica a oricarui roman neaos. Este cumva posibil ca aceasta paradigma sa fie cu adevarat verosimila? A devenit oare Traian Basescu atat de antipatic tuturor fiindca incearca sa smulga din apanajul nostru calitativ aceasta indispensabila inclinatie mioritica si acest lucru parca ne doare pe fiecare dintre noi  ca si cand ar incerca cineva sa ne smulga o ureche? Sa fie oare ‘dictachiorul’ nostru un izbavitor care asemeni altor reformatori sau iluminati nu isi  poate atrage simpatia majoritatii? Europa ce-i drept, ne-a pus de mult timp in vedere nevoia de reformare a statului, a cutumelor, obiceiurilor, deprinderilor noastre romanesti subliniandu-le ca fiind ultra desuete dar mai ales super daunatoare dezvoltarii. Nu de putine ori ni s-a sugerat ca modul in care lucrurile functioneaza la noi in patrie (spaga, licitatii masluite, dosare a caror judecare se amana pana la prescriere, reguli si legi gandite pentru a fi usor fentate, sfantul nostru principiu fundamental ‘I know a guy who knows a guy’, baroni locali, interlopi protejati de politia insasi) sunt in izbitoare si deci totala discordanta cu normele, regulile si principiile Uniunii Europene (egalitatea sanselor, concurenta loiala, justitie independenta, libertate de exprimare etc) . Sa fie oare Basescu victima unei dezinformari ultra organizate pusa la cale de insasi acesti mari mafioti ‘oficiali’ pe care incearca sa ii popeasca (bombonel&co., SOV, Patriciu, Voiculescu, acesti atat de ‘romani’ despre care se stie ca intr-adevar au umblat intotdeauna cu cioara vopsita, cu manevre atat de romanesti)? (sau sa fie acest grup doar adversarii taberei Popoviciu, Cocos, Saftoiu a caror domnie se vrea a fi instaurata?). Este oare repulsia pe care iata, tot mai multi o avem fata de dictachiorul nostru drag, doar o reactie fireasca a noastra, a tuturor la neintrerurpta lui stradanie de a curata cu adevarat acest sistem realmente primitiv cu care ne-am obisniut (desi nu recunoastem nici unul)? Daca totusi asa stau lucrurile si istoria ne-o va dovedi? Cum ne vom simti atunci, amintindu-ne ca am refuzat o schimbare atat de necesara pentru simplul fapt ca l-am considerat pe Basescu un nebun ramas singur cu o Udrea-n varf de bat? E greu , greu de spus.

Nu ii iau deloc apararea lui Basescu despre care am spus si voi spune mereu ca e un borfas de mahala cu apucaturi specifice, un nesimtit care si-a bagat pana si familia in rahaturile lui politice (o mediocritate isteata asa cum excelent il numeste CTP) dar sa fie totusi acestea caracteristici care sa merite a ne deranja atat de tare incat sa omitem ca in mandatul sau am vazut pentru prima oara in viata noastra demnitari sau interlopi judecati ori condamnati? Nu este cumva acesta exact tipul de care e nevoie pentru a scapa de silent fucker-ii gen Hrebenciuc sau Vacaroiu? Ce-mi pasa mie daca isi bate nevasta (e vina ei daca e asa si il tolereaza) sau copiii (pe ai lui sau ai altora) atata timp cat NU mai sunt nevoit sa circul in nesiguranta pe strada gandindu-ma ca interlopii gen Camatarii, Clamparu, Caran, Vancica de a caror caror buna stare si confort bombonel insusi se ocupa personal, se plimba nestingheriti in libertate?

Basescu nu imi mai este simpatic, asta e clar! Dar sa scoti filmuletul asta ca element de campanie.. acum.. Nu mai este vorba de geniu malefic in strategie politica este .. de nedescris. Cine poate spune ca nu a fost niciodata scos din minti de un copil? Ok, nici asa nu se justifica, e adevarat, nu dai un pumn, palma, orice unui copil, ever.. si totusi parca.. nici nu mai stiu.

Cat despre autenticitatea materialului? Nu cred ca poate fi mai clar, chiar si pentru un necunoscator al domeniului asa cum suntem majoritatea, faptul ca Traian Basescu loveste cu pumnul in gura un copil. Nu poate fi vorba de nici un trucaj, e limpede ca lumina zilei din pacate!

Ma intreba odata fratele meu daca sunt in stare sa accept ideea ca pot exista oameni inteligenti care sa aiba opinii diferite fata de ale mele. I-am raspuns clar, hotarat si imediat ca nu, nu sunt in stare sa accept asta. Nu pot spune despre cineva ca e inteligent daca de exemplu nu se duce sa voteze de sila, scarba sau ignoranta, dezinteres; nu pot accepta ca un om inteligent si cinstit (adica unul care sa nu aibe vreun anume interes personal) poate vota, indiferent in ce situatie, cu PSD; nu pot sa imi imaginez ce om inteligent din lumea asta nu ar vota pentru liberali (aici pot extinde discutia in sensul antropo-biologic spunand ca amintindu-ne de principiile liberale, adica ale unei politici de dreapta, acestea sustin o ideologie care impune succesul celui mai puternic, exact ca in natura, adica investitii spre dezvoltare si nu masuri sociale; in natura nu sta nimeni sa ajute o antilopa gnu sa scape de pradator, nu pune nimeni in ghips piciorul unui animal ranit, nu trateaza nimeni un exemplar batran sau bolnav, indiferent de specie!!! Liberalismul deci este o stare perfect naturala a lumii intregi!!! Acestea sunt doar cateva argumente minore in sprijinul liberalismului si nu stau acum sa dau altele, cine e cu adevarat inteligent nu are cum sa nu fie de acord cu mine).
In opinia mea, cine nu se duce sa voteze este la fel de daunator patriei ca unul care se duce si voteaza cu Becali sau mai rau, cu Geoana! Pentru ca da, cel mai bun exemplu este dezastruosul rezultat al alegerilor europarlamentare, rezultat impus exact de prostime, de analfabeti, de manelisti, de posesori de automobile puternice de culoare alba, de microbisti etc. Si nu stiu carui individ inteligent ii convine acum ca e reprezentat in Europa de Gigi Becali sau Vadim Tudor. Deci da, unul care nu merge la vot e mai prost si mai inutil decat un retard cu 8 clase care nu intelege decat cele 800-1000 de cuvinte pe care le cunoaste si le foloseste Gigi Becali si merge in consecinta si il voteaza (asta nu e doar o presupunere, chiar s-a intamplat cum am scris mai sus la europarlamentare).
Cat despre inteligentii indecisi.. am o solutie: daca nu stiti pe cine sa alegeti, faceti-mi va rog mie o placere si mergeti si votati liberalismul adica pe Crin Antonescu, singurul candidat serios, neimplicat in scandaluri, dosare, gainarii ori suspiciuni si nu in ultimul rand, un barbat elegant (din toate punctele de vedere), prezentabil, ingrijit. Pentru ca fie ca ne convine sau nu, liberalismul a dat Romaniei cel mai eficient si capabil guvern all time: guvernul Tariceanu care a impus o crestere economica fara precedent, practic a umplut Pantelimonul sau Rahova de Audi-uri, Cayenne-ri si mai ales BMW-uri (prin leasing-uri pe care acum cocalarii nu le mai pot rambursa ha ha), motiv pentru care sugerez sa lasam liberalismul sa ne dea si cel mai ok presedinte: Crin Antonescu!

.. intrase sa imi spuna ca pleaca, sa ma mangaie afectuos pe frunte ca de obicei si sa imi aminteasca da.. ca ne vedem pe seara. A vazut usor dezgustata un gandac starcit pe calcaiul corpului meu intins in pat deci mintea-mi era intr-un stand by fara imagini. Cand m-am trezit.. mi-am dat seama ca toate astea erau atat de verosimile si am decis ca acel gandac nedeslusibil din talpa mea era o perfecta sinteza ori un simbol al creierului meu, o mostra diametral opusa in considerent palpabil a tuturor reactiilor chimice sau fizice care aveau loc in interiorul craniului meu lucios.

What’s the use in changing the world (or anything else for that matter) if it is not going to make a difference in absolute time anyway? Asta daca mai exista cineva pe lumea asta care sa fie familiarizat cu conceptul de Timp Absolut. Ma mediocrizez nu cu fiecare zi ce trece, mai rau, in fiecare secunda devin tot mai comun. E cu adevarat imposibil sa neutralizezi puterea caustica a realitatii de a modela dupa bunul si neconstientizatul ei plac. Ma laudam nu de mult ca multumesc prostilor ca sunt prosti argumentand ca altfel nu mi-as fi dat eu seama ca sunt diferit (in sensul ca eram mai istet prin comparatie). Simt acum cu profunda tulburare ca nu este prea departe ziua cand fara sa stiu voi multumi prostilor ca imi sunt prieteni, nu voi mai fi cu nimic diferit ori superior lor fiindca da, dintr-o anume vara incoace ma vad destinat ordinarizarii! Coordonatele fiintari mele sunt fatalmente daruite spre impunere unui ritm circadian in care nu intalnesc decat mediocrii spre retard, frustrati dornici de atentie, succes sau afirmare, oameni care parca se gasesc inscrisi intr-un concurs al penibilului daca nu cu altii macar cu ei insisi . Cel mai trist lucru este ca (si am mai spus de multe ori asta) normalitatea e data de majoritate! Si majoritatea e formata din elemente atat de elegant enumerate de mine cu doua randuri mai sus. Si mai trist decat cel mai trist lucru este ca in loc sa invete prostii de la destepti, se intampla exact invers de o maniera panexistentiala, adica in orice loc, in toate timpurile si la absolut toate nivelurile! Da, pana la urma cred ca e mult mai simplu, comod si atragator sa fi prost si eliptic de mirare (sine philos sophia), dar asta cred ca e valabil doar daca nu ai fost niciodata istet. Dar daca ai, ca mine, nesansa de a fi cunoscut, ca in Mitului Pesterii, lumina? Cu dracu sa te mai obisnuiesti in intuneric. Of de as putea sa le dau foc  sa fac lumina lor pentru cateva secunde inainte de o agonizanta moarte si mie lumina permanenta din combustibila lor grasime eterna, esenta a existentei carburantului meu macabru.

In mod evident nu am sa ma angrenez in vreun discurs patetic gen s-a nascut, a facut, a dres.. Ce vreau insa totusi sa fac e sa spun ca pentru mine acest individ, Gheorghe Dinica, a fost cu adevarat special. Da, nu ma caracterizeaza astfel de dezvaluiri dar actorul Gheorghe Dinica a fost una din enzimele principale ale celei mai frumoase prietenii din viata mea. Omul asta a insemnat mult pentru mine si nu pot decat sa ma bucur ca nu am fost atat de ignorant incat sa nu il vad niciodata live la TNB, am facut asta.. de mai multe ori si sunt fericit! Nici nu stiu ce sau daca sa mai spun, ma gandeam de mult ca va veni si momentul asta dar inca nu reusesc sa ma pozitionez in el.

Pentru cine are timp, pun la dispozitie  link-ul (click pe titlu) unde se poate vedea unul din rolurile mele favorite din portofoliul actorului Gheorghe Dinica. Filmul se numeste ‘Dupa amiaza unui tortionar’ si mie mi-a placut cred cel mai tare dintre toate. Sau sa fi fost Stanica Ratiu, Cadir, filantropul ori rolurile lui din stari?

Desi nu era deloc dimineata imi deschideam intr-in mod nou, original ochii grei si cleiosi. Era de fapt mai degraba seara dar cu toate astea o lumina gri si uleioasa patrundea spre mine indoita de gratii varsnice. Imediat mi-am dat seama ca de fapt pe acolo ma scursesem si eu in acest interior cald aproape neutru si intangent barelor de fier dinspre care lumina descria forme, unghiuri si deci perceptia. Privindu-mi inca indecis ceasul am inteles ca toata aceasta lumina, fie ea si atat de gri, era total nefireasca pentru ora la care ma trezisem. Si ma intrebam.. ‘?’
Atunci am decis sa privesc spre mine, in jos si destul de calm am procesat intelegerea imaginilor transmise de corpu-mi catre analizatorul vizual si de acolo mai departe.. Am primit supus, in acord si total nesurprins realitatea ca eu, de la cap in jos nu mai eram acel obisnuit amestec de oase, muschi, cartilagii, lichid ci ma compuneam intr-o slab echilibrata simfonie muta de paduri vesnice, trotuare crapate, nisip incins, inghetata topita, rosu, cauciuc, un bat legat la varf cu o sfoara intru defilare, o ciuperca de fum, un tifon murdar, o curea maron din piele groasa, o sabie tot rosie de plastic, inele robuste de aur ce sufocau o verigheta din ‘66, un mort mustacios, salam prajit in suc propriu, praf mult si curat sub leaganele mici, cruci rupte si cruci intacte, o Ica, o Geta, Lili si Jana, doamna Gheorghe. Da, exact, toate acestea dar si noninteligibil de multe altele imi desenau dimensiunea proprioceptiva intr-o cognitiv solicitanta existenta pseudoantropomorfa ce comporta colturi, curbe permanent modificande din valuri inalte si jegoase ale caror unde nu se vor potoli decat o data cu mine.
Dupa toata aceasta redefinire a intelegerii de sine am ramas pentru cateva clipe asa.. intins ca pentru odihna dupa un istovitor travaliu si doar ce hotarasem sa ma ridic  cand am priceput ca pentru mine lumina incepea sa straluceasca doar dupa apusul soarelui iar diminetile nu erau decat manifestari ne-onirice ale unei ambivalente de efect uzurpator.