dulu.ro

.. it simply makes me feel.. kaleidoscopic.. libertate si viteza eliptica de frecare deci zbor, un zbor fara gravitatie si deci nu doar mintea leviteaza.

Piesa e vechiuta (2009 gen), Atlantic Ocean-waterfall dar in afara de beat-ul ala enervant de inceput (menit reglarii bpm-ului) mi se pare fantastica.

‘Voi exista si azi..’ mi-am zis de dimineata cand, incercand sa ma separ din incidenta luminilor de toate culorile care imi colonizasera aproape fiecare centimetru patrat al camerei, al talpilor mele si mai ales al mintii mele gri, ascunsa de asternutul acela care a incetat de mult sa ma mai urasca si sa ceara evacuarea mea. Acum ma ajuta sa ma joc cu luminile, cu iubirile si cu mintea mea. Constient de travaliul stahanovist presupus de existenta, m-am ridicat, mi-am asumat (yet again) fiintarea dar mai ales mintea si am plecat.. doar sa constat ca afara toti erau arcasi.

Ia fiti atenti cum i-a dat prin cap retardatului de Videanu sa materilizeze prin puterea propriului exemplu, inteleptul dicton romanesc ‘prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul’. Da stiu, si mi e mi-e atat de sila de lumea politica si de politicieni dar chestia asta merita promovata.

Taranul de la tara cu fata de taran rumen in obraz si pe ceafa de la statul in soare la prasila (mostenire evident genetica pt ca nu cred sa fi stat prostu asta la sapa, ca jignea nobila munca a campului; dar oricum neamu’ prost nu se curata nici din sange nici de nicaieri indiferent ca te muti la Bucuresti sau ramai la Videle, judetul Teleorman)(recte Adriean Videanu). Prostu’ familiei (recte Adriean Videanu) s-a apucat sa trimita el o scrisoare tocmai comisarului european pt dezvoltare regionala sa il intrebe daca sa faca el, adica prostu’ planetei (recte Adriean Videanu), o cerere de accesare de fonduri europene nerambursabile in scopul dezvoltarii firmei sale Marmosim. Pai frate, cat de prost sa fi sa crezi ca iti poate da cineva asemenea fonduri in conditiile in care tu esti ditamai ministru al economiei? Cel mai prost dintre prosti. Dar na, prostul a vrut sa se dea si mare, ce si-o fi zis:’ taci ca il abordez io direct p-al mai al de la Comisia Europeana ca doar ce p#*@ mea nu mai suntem si io ministru in Europa  asta?’. Cu alte cuvinte prostu’ Teleormanului (recte Adriean Videanu) credea ca la curtea Europeana merge ca la el pe Dambovita. Evident, inaltul oficial european i-a raspuns ironic si amuzat prostului din Videle(TR) (recte Adriean Videanu) ca poate accesa cate fonduri vrea imediat dupa ce isi da demisia din toate functiile publice. Pai ai vazut ma cacat pansat (recte Adriean Videanu) ca daca taceai, filosof ramaneai? (ma rog, oricat ai tacea tu nu ai cum sa ramai nici macar un pic mai putin prost, d-apai filosof). Ce dracu or crede taranii astia imputiti, retardati si nesimtiti ca daca ei, politicienii in Romania isi bat joc de populatie si apoi ii mai si rad in nas (gen ‘iete io am accesat si fonduri nerambursabile de la UE’) asa e peste tot in clasa politica europeana?

Faza asta parca e mai tare decat aia cu Adi Minune, alt prost caruia i-a trebuit tichie de margaritar: a vrut functie politica, a  candidat, a castigat (normal) si cand, din cauza ‘demnitatii’ sale locale recent dobandite (la Stefanesti) i-a fost cerut sa completeze o declaratie de avere, a facut-o (normal?). Nimic in neregula pana in acest punct, dar cand manelistul s-a apucat sa umple pagini dupa pagini fara oprire cu castele, palate  (toate cu wc-u in curte, bineinteles) , masini si kilometri intregi de lanturi si bratari de aur, statul l-a luat la intrebari (gen ‘de unde?’ , ‘cum?’ , ‘prin ce resorturi?’). Si cum pe banii lipiti cu scuipat in frunte nu prea se da factura, uite-l acum pe marele artist in pericol de a i se sechestra averea pe care nu are cum sa o justifice.

Frate cand vad prosti de genul astora doi, facandu-se singuri de kkt mai rau decat i-ar putea face toti inamicii lor la un loc parca imi mai vine zambetul pe buze si imi mai trec nervii. Ii multumesc lui Adriean Videanu ca e mai prost decat isi putea inchipui oricine si  ca se cristealizeaza astfel (el insusi) intr-un veritabil izvor nesecat de intelepciune teleormaneana via Dambovita.

Piesa postata imi place mie in momentul asta foarte foarte mult. Din cauza ei sau ma rog, a versurilor, ma gandeam ca ce ar fi sa ma duc in Portugalia. Dar imediat mi-am amintit ca prim ministrul Romaniei e Boc dobitoc si deci chiar si in cazul in care as strange suficienti bani in vara sa ma duc pana acolo (adica la mama dracu, by the way) s-ar putea sa nu am unde sa ma mai intorc. Si atunci am hotarat: plec din nou la Londra sa ma educ, sa evoluez ca poate asa ingenunchez cretinismul, retardatismul, ignoranta si plafonarea din juru-mi.

Dupa alegerile prezidentiale din 2009 mi-am jurat in barba ca nu imi mai pierd vremea, nervii sau literele cu subiecte politice. Ceea ce se intampla insa in aceste zile (n.r. mai 2010) este atat de frustrant incat nu pot sa nu imi refulez nervii cu cateva cuvinte si deci zic:

Imi amintesc  cand (chiar pe acest blog personal) il injuram de nu ma mai opream pe Calin Popescu Tariceanu (la vremea aceea prim ministrul Romaniei). Pentru asta.. ma injur pe mine acum si fac mea culpa! (sa  nu uitam ca totusi, rau sau bun cum a fost el, patria noastra a cunoscut o crestere economica fara precedent sub bagheta lui) (da stiu, imi veti spune ca oricum era un trend continental si s-ar fi intamplat indiferent cine era). Imi amintesc cum in decembrie 2009 va injuram pe toti cei care ati votat Traian Basescu si va injur din nou si acum, mai mult  decat atunci!!! (ee, linistiti-va nu va injur in sensul clasic, violent, mai mult asa.. cat sa zic ‘lasa’, dar tot va injur) si va sugerez sa va duceti azi sa va asumati gestul in fata bunicilor vostrii pe care omul ales de voi, prin pseudo prelungirea sa (daca se poate asocia vreo data cu conceptul de lungime), Emil Boc, incearca acum sa ii omoare. Da sa ii OMOARE !!! Duceti-va si va primiti de la ei multumirile pe care le meritati! Mai mergeti si la parinti, prieteni sau cunostinte cu salarii platite din bugetul de stat si spuneti-le ca voi le-ati furat un sfert din venituri prin optiunea vostra electorala, ‘inteligentilor’!

Daca mai zic altceva cred ca innebunesc!!!

*asocierea cinica din titlu nu imi apartine, am vazut-o ca head line pe Realitatea si mi-a placut

Sunt foarte constient de faptul ca toate interpretarile mele sunt verosimile poate doar mintii mele, ca ceea ce numesc eu adevar este adevar poate doar pentru mine, ca ceea ce decid eu ca fiind corect poate fi corect doar pentru mine, ca ceea ce eu vad ca fiind frumos, moral, elegant, sa fie asa doar in acceptiunea mea. Cu alte cuvinte, imi constientizez si mai ales imi asum subiectivismul. Insa poate pentru a incerca sa lamuresc in primul rand cu mine insumi anumite chestiuni, am ales sa fac publice aceste , sa le spunem, mici mistere ale mele.

In lunile premergatoare aparitiei prezentelor randuri m-am gasit, nu de putine ori, in situatii din cele mai ciudate. Am tot intalnit (sau am interactionat indirect cu)  nesimtiti care incearca sa ma convinga ca e in neregula sa fi decent, sa respecti munca si sentimentele altora sau cuvantul dat; nespalati care imi spun ca a te spala reprezinta un abuz si anatemeaza sapunurile ( fie ele lichide, solide sau sub forma gelurilor de dus) ; analfabeti care se lupta sa mi se impuna ca egali; frustrati de tot soiul care se incapataneaza sa imi explice ca violenta ori agresivitatea lor izvorasc din cele mai nobile si inalte dintre principii; infractori care au impresia ca o faradelege se rezolva prin scuze in care nici macar nu cred cu adevarat; soferi inundati in transpiratie care conduc in pielea goala (partial invesmantata in lanturi sau bratari) si imi zambesc prin geamuri laterale ca si cand eu, cel imbracat, sunt ciudatul; imputiti (dar mai ales imputite) care arunca gunoaie pe jos sub pretextul ca sunt biodegradabile si deci  inofensive; oameni carora succesul inchipuit sau real le-a sugrumat ratiunea ori decenta si ar vrea, in consecinta, sa reinstaureze scalvagismul (cu tot cu comportamentul specific al celui superior)  argumentand ca lor li se cuvine tot, oricand, oricum in schimbul banilor; hoti care vand servicii ori produse fara sa dea bon fiscal ori factura si ma trateaza ca pe un nemernic atipic daca solicit aceste dovezi ale schimbului comercial; ospatari care ma servesc ca si cand ei imi fac mie cinste si, in consecinta, isi fac treaba cu o lentoare ce ar face chiar melcii invidiosi, privindu-ma apoi uimiti, ofuscati ori nedumeriti daca le cer explicatii ori nu las spaga (semn  ca altii tac si inghit); judecatori de ocazie care se straduiesc sa imi explice ca e ok sa ai o parere si sa o exprimi oricum.

Vazand cum toate lucrurile astea mi se intampla zilnic si  cum unele dintre ele vin din partea unor oameni despre care obisnuiam sa cred ca au o inalta calitate morala, umana, profesionala s.a.m.d. nu pot decat sa ma intreb daca nu cumva ceea ce eu inteleg prin calitate (raportata la orice domeniu sub discutie) este total gresit. Sa fie oare pretentiile mele  prea mari? Sa fie oare acesta un secol al nesimtirii si eu sa fi ramas un fraier de moda veche? Este oare in regula sa tratezi oamenii ca pe gunoaie si in cazul unei riposte legitime sa faci tot tu pe madonna jignita? Eu nu stiu, sincer, ce sa mai cred.

Daca a dus  cineva dorul acestui blog,  multumesc si imi cer scuze pentru lunga absenta. Pregatesc ceva  tare de tot sa ma revansez. Stay tuned!

Nu imi voi pierde acum vremea incercand sa explic evidentul. Fie ca acceptam sau nu, orice actiune in care ne angrenam in intreaga noastra viata nu reprezinta decat incercarea de a ramane vii ori cel putin amintiti, neuitati, cu alte cuvinte, nemuritori. Chiar si cel mai putin inteligent dintrea oameni actioneaza (inconstient) in conformitate cu acest motor ancestral, acest vestigiu al instinctului de supravietuire, anume dorinta imortalitatii. Totul, si cand spun totul, inseamna absolut tot ce suntem si tot ce am cladit sau ne inconjoara nu reprezinta decat expresia dorintei de a invinge moartea (nastere, iubire, nevoie, conflict dar mai ales dumnezeu, marea carie infecta a ratiunii).
Propun urmatorul exercitiu ce mie mi se pare ultra-exhaustiv ca argument si perfect persuasiv: daca un om moare la 20 de ani in urma unui accident de masina, el pierde 50-60, maxim 70 de ani de viata posibil fericita iar acest lucru este intr-adevar o catastrofa teribila (asta pentru ca, in epoca si tara in care traim, un om are sansa de a muri, in cel mai fericit si totusi rarisim caz, la maxim 90 de ani); daca s-ar reusi deci ca moartea sa fie invinsa (adica sa gasim secretul nemuririi fizice) si, prin urmare oamenii ar putea trai vesnic, nu ar fi cu atat mai oribil, mai tragic si mai dureros ca, in urma unui accident de masina, un om sa rateze o eternitate posibil fericita? In alte cuvinte, chiar si daca reusim la un moment dat (spre bucuria marilor filosofi sau a alchimistilor) sa fentam moartea, nu am putea totusi in veci sa dirijam haosul! Q.E.D. Mai mult, tinand cont de faptul ca explozia demografica mondiala este un concept mai mult decat doar verosimil, este chiar super real, impiedicarea mortii ar insemna condamnarea la sufocare a planetei. Nu ar trebui ca eco sistemul sa se autoregleze catre echilibru cumva? Si care ar fi cea mai la indemana metoda pentru a putea scapa de suprapopulare? Razboiul, evident! Si care e cel mai bun pretext pentru declansaresa unui razboi? ‘Bunul’ dumnezeu, bineinteles! in fine.. nemurirea, in concluzie, nu ar fi decat cea mai mare nenorocire a omenirii (dupa dumnezeu). Sa ne bucuram ca viata se hraneste cu moarte si deci .. exista.

Scoala de coafura Cornel Saru este prima  institutie de acest gen din Romania care functioneaza dupa o metodologie britanica, cu o exceptionala distribuire si organizare a orelor de teorie si practica, cu o concentrare aproape obsesionala asupra conceptului de educare permanta si evolutie (scoala oferind cursuri atat pt incepatori cat si pt initiati sau avansati). In afara spatiului ultra modern, dotat dupa cele inalte standarde si pretentii europene, Scoala de coafura Cornel Saru, aduce in premiera pentru Romania cursuri intense de colorimetrie, tuns, styling dar mai ales cursurile de comunicare, spulberand prin profesionalismul si aerul super actual palida concurenta pe care ar putea-o intampina. Spun ‘mai ales’ pentru ca este intr-adevar o idee originala pentru o scoala de acest gen din tara noastra. Nu sustin ca alte scoli (extrem de obscure, in opinia mea, in comparatie cu Scoala de coafura Cornel Saru) nu introduc in orarul propriu astfel de cursuri insa ele sunt de cele mai multe ori simbolice si nu trateaza cu adevarat interes aceasta parte (in opinia mea esentiala ca sa nu spun de fapt, cea mai importanta) a profesiei de stilist. Cei mai multi dintre trainer-ii formatori ai Scolii de coafura Cornel Saru sunt absolventi ai celor mai prestigioase academii de profil din Londra, astfel ca ei exclusiv (deci nimeni altcineva) pot aduce cursantilor informatii extrem de pretioase si permanent update-ate. Indiferent de nivelul de pregatire pt care opteaza  orice absolvent al Scolii de coafura Cornel Saru va fi, in mod garantat, extrem de surprins (evident in mod placut) si multumit de complexitatea, eficienta si utilitatea informatiilor obtinute pana la final. Diplomele obtinute in urma cursurilor efectuate in cadrul Scolii de coafura Cornel Saru sunt recunoscute de Ministerul Muncii pe teritoriul Romaniei si UE , cu alte cuvinte persoanele care au absolvit aceste cursuri se pot angaja in baza diplomelor obtinute la final.

Si de ce ar vrea sa devina cineva hair-stilist, tinand cont de faptul ca , mai ales in Romania, va avea de infruntat inca prezentele conceptii invechite (anume, coaforul sau frizerul sunt personaje de calitate indoielnica, cu maxim 8 sau 12 clase, nerespectat in societate sau un maimutar prin excelenta)? Eu nu pot sa va spun decat ce a facut pentru mine aceasta profesie minunata: mi-a oferit sansa si mai ales confortul financiar necesar de a vizita (in interes de serviciu sau pur si simplu in vacanta) cel putin jumatate din Europa, mi-a pus in fata si in mana cele mai frumoase, importante, influente femei din tara (care in timp s-au convins ca un stilist nu mai este de mult ce stiau ele de la parinti), mi-a daruit cel mai lejer, nestresant si reconfortant program de lucru si mai ales de viata, mi-a dezvoltat de o maniera incredibila abilitatea de a interactiona cu oamenii (in special cu fetele sau femeile), mi-a dat resursele sa imi pot permite aproape 3 facultati (ca timp si bani, bineinteles), imi ofera intotdeauna si in fata oricui un aer boem, degajat, care starneste interesul. Sa mai zic? Un argument deosebit de puternic este si faptul ca insusi Cornel Saru preda majoritatea cursurilor din cadrul scolii care ii poarte numele. Daca vreti sa aflati mai multe nu ezitati sa ma intrebati prin contact.

Acest text este un material  promotional si va fi asumat si parcurs ca atare .

Se pare ca toti barbatii din lume sunt ‘datori’ via prostie sa isi piarda cel putin o data in viata mintile dupa o tarfa (eminamente blonda) proasta si klamidioasa (asta daca se decide Maica Domnului sa fie blanda cu tine si deci sa scapi ieftin). Am patit-o si eu, au patit-o si altii muuult mai tari, mai inteligenti sau mai respectati decat mine dar parca halul in care Catalin Botezatu isi bate joc de el insusi in ultimul timp, intrece la mare distanta topul celor mai stupide, penibile si daunatoare tampenii facute vreo data de vreun barbat in toata istoria oamenirii. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu is un fan al amintitului creator, imi pasa prea putin de el sau de lumea lui insa trebuie sa recunosc ca mi se parea un individ interesant, respectabil si nu de putine ori m-am bucurat prin alianta patriotica de succesele lui internationale. In ultima vreme insa, zic eu din cauza anturarii sale cu o veritabila pitipoanca de mana a doua, acest personaj a reusit sa se faca de ras intr-un hal greu de imaginat sau prezis, sa se coboare la un nivel la care nu cred ca si-ar fi inchipuit cineva vreo data ca o sa ajunga. Mie sincer imi pare rau de el, pacat. In fine, acesta a fost doar un prolog.
Exemplul tocmai incheiat nu este, din pacate, decat expresia unei deveniri bolnavicioase, tarate si schimonosite a unei societati care, dupa 20 de ani de exprimare libera si oportunitate neingradita, intelege display-ul  succesului prin etalarea unor trofee vii sau necuvantatoare de calitate mai mult decat indoielnica. Sa fie asta o chestiune romaneasca, anume dezinteresul pentru adevarata calitate cand vine vorba de a o produce tu insuti? Sa fie oare o impotenta a barbatilor de a gasi si mai ales de a pastra o femeie de inalta calitate? Sa le fie poate masculilor teama de o astfel de femeie si deci din aceasta cauza sa recurga la chestiile astea care se lubrifiaza imediat daca stii cum sa te uiti la ele sau ce sa le arati (un BMW alb!!)? Cred ca oferta femeleleor in patria noastra este o consecinta, un hibrid al acestei retorici. Acum nu  zice nimeni ca nu mai e nevoie din cand in cand de o astfel de plamaditura de carne si oase ce reuseste totusi sa se situeze, dpdv ierarhic, superior masturbarii dar de aici si pana la a te etala un astfel de mamifer totalmente sec pe interior este, fara indoiala, patetic! Nu spun ca barbatii ce poarta un asa breloc or fi mai eleganti, educati ori inteligenti decat ele. Sunt si astia de aceeasi teapa sau mai rau insa, amintindu-ne de exemplul dat de mine in primele randuri ale acestui text, constatam prin evidenta faptul ca si barbatii de calitate sunt obligati, prin oferta existenta, sa se multumeasca cu asemenea panarame blonde (in toate sensurile).
Ce este si mai frustrant? Tarfele astea, incepand cu cele de mana a doua (gen Julia Nahmani, Sonia Trifan, Rita Muresan), continuand cu cele de jegosenie medie (gen fetele de la Senzual cu ‘z’ sau ’s’, nushtu, Ladies, Heaven, Ana Lesko sau alte artiste aspirante wanabe) si terminand cu cele de ultima mana, de cea mai joasa speta (gen Simona Sensual, Marinela Nitu, Nikita, Sexy Braileanca), se dau femei de cariera, inteligente, independente. Sau alte tarfe necunoscute care se dau fete de treaba si care inteleg conceptul ‘femeie de calitate’  exclusiv prin ingrijirea de suprafata. Pentru acestea din urma, si nu numai, am cateva dezvaluiri socante: impachetarile cu parafango, fan, ciocolata, argila, masajele, tunsorile smechere, mersul la sala nu va topesc sau remodeleaza calitatea proasta pe care un barbat veritabil o miroase de la kilometri distanta; Schoppenhauer nu este ultimul transfer la Bayern Munich; Francis Bacon nu este cea mai recenta gaselnita in materie de sandwich la McDonald’s. Cum? Ce is Schoppenhauer sau Bacon? My point exactly!
Incerc deci, asa cum am promis la lansarea acestui blog, sa educ. Pe cine? Stiti expresia aia standard al unui inceput de epistola ‘to whom it may concern’? Eu propun o neconventionala traducere cuvant cu cuvant a acestei expresii si deci.. incerc sa educ pe oricine ar putea fi interesat sa fie educat. Fratilor, nu mai scoateti pe strada din dormitor zdrentele astea! Daca nu ai cu cine sa te arati la un eveniment, nu e nicio rusine! Credeti-ma, e mult mai bine sa te duci singur decat cu asa gunoaie la brat. Cred de fapt ca incerc sa contribui la inabusirea infloririi acestei specii (anume tarfele care se dau femei de treaba sau independente, inteligente etc). Si in plus, stiti cum e, daca exista oferta mare si cerere mica, pretul scade, deci va faceti un bine si dpdv pecuniar daca nu mai tarati panaramele dupa voi peste tot sau nu le mai luati in seama.