http://www.youtube.com/watch?v=SSd_DbWzbVc

Greu spre imposibil sa redescopar mirajul literelor tasnite din mintea mea via varfurile degetelor. Pentru moment, realitatile sociale, afective si politice mi se par dezastruoase si refuz pur si simplu sa vorbesc despre tot ce se intampla in jur. Ce sa zic, ca bine fac francezii ca au venit cu ideea reingradirii noastre (ideea e super buna doar ca nu venind din partea lor, pt ca, daca nu mai stiti, ei au fost cei care au invitat tiganii in Franta laudandu-se ca hexagonul este leaganul perfect al tuturor imigrantilor si ca Romania e plina de discriminatori; deci chiar daca ideea mi se pare corecta nu is de acord cu directia din care vine; in opinia mea Franta ar trebui sa fie tara in care sa fie deportati toti tiganii care nu muncesc si fura (adica 95% din toti cati exista), sa se spele cu ei pe cap ca tot au facut pe mama ranitilor in ceea ce ii priveste, sa-i ia pe toti acasa la ei si sa si-i bage-n cur pe toti pana la unul ! ), sau sa povestesc despre cum a ajuns o tarfa fandosita (recte Nuti Udrea) sa remanieze de una singura guvernul unui stat mare ca intindere si independent ca incadrare constitutionala al Europei (dar ma rog sa zicem ca fiecare dictator al Romaniei a avut Elena lui: Carol II pe Elena Lupescu, Nicolae Ceausescu pe Elena Ceausescu si Traian Basescu pe Elena Udrea deci sa spunem ca e un filon de natura istorico-genetica pt Romania si in concluzie nu ar trebui sa ne opunem), sa costat cum statul ucide deliberat, pe fata, categoriile sociale formate din indivizi care nu (mai) platesc taxe si impozite anume copiii si pensionarii, sa amintesc ca una din ultimele personaje cu adevarat respectabile si emblematice pe care spurcaciunea asta de tara a putut sa o produca vreodata (recte Ilie Nastase) isi baga pool@ in  mortii nostrii fiindca incercam (via presa) sa ii atragem atentia ca isi bate joc de calitatea si prestigiul numelui sau  combinandu-se cu o prostituata recidivista si tatuata (just for the record, femeile mazgalite mi se par mai mult decat dezgustatoare)?

Am avut pana acum cel mai prolific si reusit an din viata mea asa ca refuz sa ma mai enervez sau sa mai iau in seama gunoiul de tara in care traiesc. Altfel, despre piesa postata, ea vine sa confirme trend-ul asta super puternic de influente ale anilor ‘80. Solistul asta zici ca e Larry Mullen cand era mic iar split beat-ul ala suna fix ca-ntr-un remember litoral ‘86. In fine, nu suna rau iar mesajul este unul de care multi chiar au nevoie.

http://www.youtube.com/watch?v=VQetabeEoTY

Piesa asta mi se pare ultra euforica, da o stare psihedelica si caracterizeaza perfect conturul interesant pe care vara asta (n.r. 2010) l-a definit pana la urma pentru mine. Un lirism care declanseaza o aglomerare spectaculoasa de sentimente onirice.

http://www.youtube.com/watch?v=oW_K4HxsfYw

Ca orice individ caruia ii place sa creada despre sine ca este un rationalist, un cognitivist, un evolutionist sau pur si simplu cat mai putin subiectiv cu putinta, am incercat (e drept fara a avea un succes rasunator) sa nu ma laud prea tare (in general), in legatura cu nimic. Ca orice om (si in conformitate cu teoria mea a celor 3A) imi doresc totusi atentia, aprecierea si (daca e cazul) afectiunea cat mai multora.
Din acest motiv (si nu numai) am sa va povestesc cea mai interesanta si marfa chestie care mi s-a intamplat la Londra. Am studiat timp de o saptamana cele mai recente tendinte internationale in materie de hair styling, over-all fashion dar si inspiratie in lansarea de colectii (in hair styling, in special, in fashion, in general) alaturi de figurile esential-emblematice ale lumii britanice din domeniile sus-amintite. Manager-ul general al academiei in cauza, unul dintre  cei trei sau patru senior creative directors al institutiei sub discutie nu contenea sa imi complimenteze stilul zi de zi (adica felul in care ma purtam, imbracam, vorbeam etc). Paranoic asa cum ma aflu nu de putine ori, am incercat sa vad daca spune asta tuturor sau daca e gay . Spre incantarea mea, am constatat ca nici una din aceste variante nu era verosimila.
Cu toate aceste aprecieri la scena deschisa (si cea relatata nu e , din pacate sau din fericire, singura de care m-am bucurat) nu am reusit sa contrabalansez oribilul impact afectogen pe care il avea raspunsul meu la intrebarea ‘de unde esti?’.
In concluzie, cu toata toleranta de care is capabil, cu toata hristica mea iubire de imbecili, cu toata puterea mea de iertare si acceptare, cu toata lipsa mea de modestie (<1), nu pot sa nu multumesc peiorativ desigur tuturor tiganilor ordinari care ma fac si m-au facut pe mine sa fiu perceput ca mai putin decat ceea ce sunt pentru simplul fapt ca ei exista si actioneaza peste tot (in sensul de pretutindeni), tuturor romanilor imputiti care se poarta becaligen (daca nu intelegeti termenul inseamna ca ii apartineti) atat in patria noastra cat mai ales in afara ei.
In rest.. titlul acestui text este una din propozitiile ale carui destinatar am avut onoarea  sa fiu.

http://www.youtube.com/watch?v=kn6-c223DUU

Exact in momentul in care incercam sa leg (link) un clip cuvintelor mele si evaluam piesa postata (pe care o ascultasem evident intamplator cu cateva ore inainte), piesa pe care o simteam a fi ce imi doream daca nu avea rap-uiala extra chorus (care nu imi place deloc; baiatul ala care vorbeste repede vreau sa zic), am decis sa vad care e cel mai tare track in topurile britanice de moment (n.r. iulie 2010). Si ce am constatat? Primul loc era ocupat chiar de melodia pe care aveam de gand sa o postez alaturi de textul ce urma sa anunte vacanta mea activa la Londra! Acum ce sa cred ? Ca exista o legatura simbiotica intre mine si acest oras perfect? Cred ca as fi cel mai fericit sa stiu ca asa e si ca nu e doar o coincidenta. But than again … I can’t be but subjective. (is that the Prodigy I hear at the end?)

http://www.youtube.com/watch?v=RwySx46IIWM

Piesa postata e doar un mare mare tease! Nu e nici agresiva, nici alerta, nici.. in fine imi place tare. Exact ca vara asta, nici nu e soare, nici nu ploua, nici.. Gen ‘dezbraca-te ca te.. imbraca-te ca nu te mai..’ . Un bpm mai mare ar fi facut-o perfecta.

Nu pot sa nu imi amintesc de vremea copilariei cand, desi traiam in mediu urban, dorinta de a musca dintr-un mar zemos, acrisor, salivagerant sau de a inghiti un pumn de cirese nederanjant viermanoase era rezolvata prin simpla si neingradita catarare in copac, disconfortul termic mi-l reglam vara prin gestul atat de liber al azvarlirii corpulu-mi intr-o apa oricare, oriunde, cheful de somn era imediat satisfacut si niciodata intrerupt de nimic (ceasuri desteptatoare, program incarcat etc). Cu alte cuvinte nu eram obligat (fara alternativa) sa imi cumpar un fruct de a carui calitate sau origine sa nu fiu in veci sigur, sa platesc intrari la piscine fitoase pline de oameni de cacat, sufocati de ifose ori de propria importanta (fie ea reala ori inchipuita), sa dorm portionat sub un acoperis care exista doar atata timp cat platesc chiria pentru el.

Si cum pot sa imaginez o lume a carei ordine sa fie alta decat aceasta? Nu pot sa inchipui decat o mare mare catastrofa naturala care sa distruga complet lumea asa cum e cunoscuta ea acum. Un hibrid dezastruos intre cutremur, incendiu, furtuna care sa rada in cap civilizatia sub a carei ordine unilateral asumata deci neconsimtita universal existam o data cu aceste randuri. Si daca nu ar mai fi nici case, nici blocuri, nici magazine, mall-uri, banci, strazi iar cu banii, ca simbol nu ai mai avea pur si simplu ce sa  faci ori ce sa cumperi iar bancnotele nu ar servi decat unor momente de igiena ori pentru intretinerea fizica a focului, cand de mancat ai putea manca doar ce ti-ar da natura prin mijlocire umanoida (agricultura, vanatoare, pescuit), consider ca s-ar renaste o lume neanderthalilana mai aproape de psihedelic decat cea de acum, o lume care ar fi din nou daruita (cum era de mult) celor care iubesc munca cu roadele ei si nu fug de ea, care isi respecta semenii si nu ii batjocoresc pur si simplu pentru ca pot face chiar si asta fara sa pateasca nimic, care sa pastreze acele calitati-vestigiu ce defineau cu mult timp in urma ceea ce se intelegea prin ‘uman’. Cateodata imi doresc sa fi fost atat de slab educat incat sa ma pot hrani prosteste cu iluzia existentei unui dumnezeu (oricare) sa pot spera ca cineva poate distruge lumea pentru mine fiindca eu, cu mainile mele singure nu pot provoca asa un dezastru mantuitor.  Of doamne ce a facut din noi supraeul si apetenta!

De cate ori putem fi siguri ca intelegem un mesaj (informatie) intocmai cu intentia avuta de interlocutorul nostru? Cum putem stii  daca am interpretat corect cuvintele ori gesturile unei persoane care ne vorbeste (sau nu) si ca putem lansa un feed-back potrivit? Suntem capabili sa intelegem dar mai ales sa ne asumam posibilitatea unei realitati in care mesajele receptionate de noi  sa fie cel putin usor diferite ca perceptie de modul in care ele fusesera lansate ca intentie? Filtrul selectiv al mintii noastre fatalmente subiective evalueaza dar mai ales interpreteaza orice informatie prin prisma empirica a unei experiente personale similare celei care ne este transmisa (exemplu:daca cineva ne povesteste despre un cal, mintea noastra va da o reprezentare, adica isi va imagina, va contura un cal pe care l-a vazut candva sau de care isi aminteste cumva inconstient si il va introduce inevitabil in incercarea de a pricepe corect ceea ce i se spune; exact acelasi principiu de functionare a reprezentarii este valabil si in cazul interpretarii sau descrierii unei opinii, idei si mai ales a unui sentiment). In cuvinte mai simple dulcele va insemna pentru fiecare primul dulce pe care l-a perceput sau macar amintit vreodata, durerea ca perceptie va fi mereu asociata si insusita in functie de prima experienta dureroasa amintita, iubirea va fi traita intotdeauna cumva similar cu prima dragoste de la gradinita.

Pentru a incheia  argumentatia mea privind valentele incomplete si mai ales adaptativ-perfide ale comunicarii ma voi avanta un pic in hermeneutica lui ‘Ce faci?’. Cu totii lansam intrebarea aceasta de cateva ori pe zi dar suntem cu adevarat interesati sa primim un raspuns detaliat ori exact la aceasta intrebare sau a devenit ea pur si simplu o forma politicoasa de salut al carei continut real l-am uitat sau il ignoram de mult cu totii? Cand spunem ‘buna, ce faci?’ ne mai dam seama cu adevarat ca am pus o intrebare care ( in conventia sociala universala) urmeaza sa primeasca si un raspuns? Ce cred eu despre acest ‘ce faci?’ (mai ales ca in cateva limbi in care stiu cat de cat ca traducerea acestei intrebari-salut inseamna acelasi lucru ca in romana)? Consider ca este o adaptare relativ perversa insa necondamnabila si socialmente acceptata a unui salut care prin hibridizare stocheaza si o importanta valenta empatica (prefacuta sau veritabila) prin care putem lasa interlocutorului impresia ca ne pasa cu adevarat de el/ea , ca vrem sa stim sincer ‘ce mai face’ dar mai ales ofera o perfecta oportunitate de lansare a unui subiect mai amplu; nu in ultimul rand (ci poate chiar in primul) obliga cumva pe cel caruia ii este adresata intrebarea sa faca si el apoi acelasi lucru daruindu-ne astfel sansa de a ne satisface teribila dorinta ancestrala in/constienta de a ne lauda, de a ne plange sau pur si simplu de a ne auzi vorbind.

Pentru o intelegere mai clara, intr-o exprimare mai putin hatisoasa a acestei teme sugerez vizionarea filmului ‘Babel’ (foarte expresiv) si/sau parcurgerea operelor lui Marshall Rosenberg (autor promovat si in trecut de acest blog).

http://www.youtube.com/watch?v=niqrrmev4mA

Zic sa-mi fac si eu cunoscuta opinia despre Gaga si cel mai recent clip al ei (n.r. iunie 2010). Toata lumea acuza pe toata lumea ca o imita pe Gaga. Au aparut chiar si artisti barbati suspectati ca ‘ vor Gaga’. In optica mea, Lady Gaga nu isi mai apartine. Ea a devenit un bun universal care apartine tuturor, nemaiputand fi deci imitata ci functionand literalmente ca inspiratie asa cum a fost si Madonna la vremea ei. Lamurirea asta am simtit nevoia sa o fac pt ca discutam demult cu o persoana a carei inteligenta o respect si ma intreba ce mi se pare interesant la femeia asta. Nu vreau sa fiu gresit inteles, nu is fan Gaga dar originalitatea cu care individa asta a reusit sa se impuna intr-o epoca in care toti credeam ca le-am vazut deja pe toate si nimic nu ne mai poate surprinde mi se pare o chestiune cel putin remarcabila si de apreciat.

Cat despre clipul postat sau piesa in sine, ele nu fac decat sa sprijine raspunsul meu de mai sus. Ca sunet, un hibrid psihedelic  Ace of Base-Madonna, remember the early 90’s gen iar ca imagine o madonna actualizata dar ‘originalizata’ si ultra gotica plus tunsoarea aia smechera ‘Mireille Mathieu’ , lobby maxim pentru noul model masculin ‘must’: gay!

P.S.: La cateva ore dupa ce am scris acest text l-am auzit pe dobermanul prafuit C.T.Popescu lansand una din cele mai interesante si verosimile ipoteze din cate am auzit vreodata: romanii nu au facut NICIODATA vreo revolutie, revolta sau schimbare pe cont propriu ci DOAR in contextul international al altor evenimente de acest gen!!. Excelent, practic a venit sa confirme ce am scris eu mai sus: frate, nu suntem in stare sa ne luam singuri apararea, pur si simplu suntem genul care sta si inghite orice, absolut orice. Se prea poate deci ca politicieni nostrii sa fie mai destepti si mult mai documentati decat ne imaginam noi, sa fi constatat statistic aceasta realitate si acum o exploateaza la maxim. Q.E.D.