dulu.ro

‘HTA HTA HTA HTA’ facea soarele intr-un raset percutant, nesonor si catastrofal iar hohotele sale se prefaceau in cercuri concentrice de lumina dar mai ales de caldura ucigasa care buseau zbireste peste fata dar mai ales peste piept si peste lumea toata de pana si nisipul din jur urla ascutit a neputinta scuipand scoicile moarte in urma cu secole. Apa se chinuia atat de tare ca valurile imprastiate peste tarmul de sticla asurzitoare nu scoteau absolut niciun sunet. Aerul facut perceptibil prin adiere incetase de mult mangaierea lui specifica si devenise doar o unealta nevrednica a dezastrului. Si ranjetul teribil al soarelui biciuia prin pisici cu noua cozi perfect rotunde, de un rotund atat de rotund incat nici macar durerea sfasietoare pe care o provocau nu putea inlatura  starea de admiratie uluitoare care se nastea in fata unei asa perfectiuni nemaiintalnite. Razele acelea pulsate atat de rotund, atat de rotundic rotunde deci in forma de cerc transformat printr-un fel de eveniment hiperbolic in sfera parasisera  de mult incidenta perceptibilului prin doar vizibil si erau acum osandibile asemenea celei mai acide otravi auzului, gustului, dar mai ales, mai ales si in special tactilului. Si pana ca ceva ori cineva sa poata intelege eventul, soarele a inceput sa cante singur, dupa rasete, un cantecel indeslusibil, indeslusibil noua tuturor care nici nu mai eram, lor, celor eliptice de gand ori sunet ori cuvinte care nu mai fiintau la randu-le dar mai ales viorilor proaspat lacuite care, priveau balind de pofta interpretarii si ar fi dat orice sa schiaune la unison asemeni unor pisici tuberculoase torturate prin starngerea cozilor in menghine de clestar glazurat acompaniindu-l.

Trackback URI | RSS comentarii