dulu.ro

Nu doar din cauza faptului ca sunt relativ prizonier intr-una din cele mai frustrante, umilitoare si neprietenoase tari ‘civilizate’ din lume imaginez aceasta realitate posibila. Stiu ca ma folosesc de un cliseu ultra uzitat insa faptul ca existam cu sau fara voie insa cu siguranta fara sansa de a nedezice ori exila intr-o lume condusa si supusa  exclusiv de bani ma forteaza sa imi gasesc mintea inundata cu fel de fel de ganduri ori inlantuiri cauzale ale lor privind diverse verosimile alternative.

Nu pot sa nu imi amintesc de vremea copilariei cand, desi traiam in mediu urban, dorinta de a musca dintr-un mar zemos, acrisor, salivagerant sau de a inghiti un pumn de cirese nederanjant viermanoase era rezolvata prin simpla si neingradita catarare in copac, disconfortul termic mi-l reglam vara prin gestul atat de liber al azvarlirii corpulu-mi intr-o apa oricare, oriunde, cheful de somn era imediat satisfacut si niciodata intrerupt de nimic (ceasuri desteptatoare, program incarcat etc). Cu alte cuvinte nu eram obligat (fara alternativa) sa imi cumpar un fruct de a carui calitate sau origine sa nu fiu in veci sigur, sa platesc intrari la piscine fitoase pline de oameni de cacat, sufocati de ifose ori de propria importanta (fie ea reala ori inchipuita), sa dorm portionat sub un acoperis care exista doar atata timp cat platesc chiria pentru el.

Si cum pot sa imaginez o lume a carei ordine sa fie alta decat aceasta? Nu pot sa inchipui decat o mare mare catastrofa naturala care sa distruga complet lumea asa cum e cunoscuta ea acum. Un hibrid dezastruos intre cutremur, incendiu, furtuna care sa rada in cap civilizatia sub a carei ordine unilateral asumata deci neconsimtita universal existam o data cu aceste randuri. Si daca nu ar mai fi nici case, nici blocuri, nici magazine, mall-uri, banci, strazi iar cu banii, ca simbol nu ai mai avea pur si simplu ce sa  faci ori ce sa cumperi iar bancnotele nu ar servi decat unor momente de igiena ori pentru intretinerea fizica a focului, cand de mancat ai putea manca doar ce ti-ar da natura prin mijlocire umanoida (agricultura, vanatoare, pescuit), consider ca s-ar renaste o lume neanderthalilana mai aproape de psihedelic decat cea de acum, o lume care ar fi din nou daruita (cum era de mult) celor care iubesc munca cu roadele ei si nu fug de ea, care isi respecta semenii si nu ii batjocoresc pur si simplu pentru ca pot face chiar si asta fara sa pateasca nimic, care sa pastreze acele calitati-vestigiu ce defineau cu mult timp in urma ceea ce se intelegea prin ‘uman’. Cateodata imi doresc sa fi fost atat de slab educat incat sa ma pot hrani prosteste cu iluzia existentei unui dumnezeu (oricare) sa pot spera ca cineva poate distruge lumea pentru mine fiindca eu, cu mainile mele singure nu pot provoca asa un dezastru mantuitor.  Of doamne ce a facut din noi supraeul si apetenta!

Trackback URI | RSS comentarii