dulu.ro

Nu imi voi pierde acum vremea incercand sa explic evidentul. Fie ca acceptam sau nu, orice actiune in care ne angrenam in intreaga noastra viata nu reprezinta decat incercarea de a ramane vii ori cel putin amintiti, neuitati, cu alte cuvinte, nemuritori. Chiar si cel mai putin inteligent dintrea oameni actioneaza (inconstient) in conformitate cu acest motor ancestral, acest vestigiu al instinctului de supravietuire, anume dorinta imortalitatii. Totul, si cand spun totul, inseamna absolut tot ce suntem si tot ce am cladit sau ne inconjoara nu reprezinta decat expresia dorintei de a invinge moartea (nastere, iubire, nevoie, conflict dar mai ales dumnezeu, marea carie infecta a ratiunii).
Propun urmatorul exercitiu ce mie mi se pare ultra-exhaustiv ca argument si perfect persuasiv: daca un om moare la 20 de ani in urma unui accident de masina, el pierde 50-60, maxim 70 de ani de viata posibil fericita iar acest lucru este intr-adevar o catastrofa teribila (asta pentru ca, in epoca si tara in care traim, un om are sansa de a muri, in cel mai fericit si totusi rarisim caz, la maxim 90 de ani); daca s-ar reusi deci ca moartea sa fie invinsa (adica sa gasim secretul nemuririi fizice) si, prin urmare oamenii ar putea trai vesnic, nu ar fi cu atat mai oribil, mai tragic si mai dureros ca, in urma unui accident de masina, un om sa rateze o eternitate posibil fericita? In alte cuvinte, chiar si daca reusim la un moment dat (spre bucuria marilor filosofi sau a alchimistilor) sa fentam moartea, nu am putea totusi in veci sa dirijam haosul! Q.E.D. Mai mult, tinand cont de faptul ca explozia demografica mondiala este un concept mai mult decat doar verosimil, este chiar super real, impiedicarea mortii ar insemna condamnarea la sufocare a planetei. Nu ar trebui ca eco sistemul sa se autoregleze catre echilibru cumva? Si care ar fi cea mai la indemana metoda pentru a putea scapa de suprapopulare? Razboiul, evident! Si care e cel mai bun pretext pentru declansaresa unui razboi? ‘Bunul’ dumnezeu, bineinteles! in fine.. nemurirea, in concluzie, nu ar fi decat cea mai mare nenorocire a omenirii (dupa dumnezeu). Sa ne bucuram ca viata se hraneste cu moarte si deci .. exista.

Trackback URI | RSS comentarii