Omul de tinichea
Ianuarie 8th, 2010 de Dulu la ora 9:47 pm
Imi trageam mucii.. insa senzatia firesc astepatata a texturii lor gelatinoase si a gustului sarat nu aparea! In locul ei, gura imi era invadata de un compus bizar cu o mireasma grea rapid imprastiabila in toata cavitatea mea masticativa. Percepeam o textura casanta dar dura, apartinandu-mi dar foarte rece, din mine dar uscata ca nisipul, suficienta dar seaca, non compacta dar super inecacioasa, asemeni sarii dar cu un gust amar insa nu un amar eritromicinos ci mai degraba unul fascinant care imi coloniza urgent toti analizatorii. Inspaimantat, mi-am bagat mana in gura sa scot de acolo catre vedere acest nenatural element care aparuse in locul asteptatilor mei muci. Si cand mi-am infipt degetele pe limba tragand dinauntru-mi (cum faceam cu nisipul incins de pe plaja cand eram mic) ciudata proprie productie… am impietrit! Era rugina, da rugina, rugina multa, deasa de un maron aramiu, rugina sanatoasa! Mi-am dus usor mana spre obrazul umed sa sterg lacrimile ce indepusera sa cada greu, intelegand, din mine de prin ochi, .. atingerea pielii cu degetul a lansat o rezonanta metalica.
iar o arzi pe pastile?
serios, imi place, dar daca e o butaforie la faptul ca imbatranesti e de rau!!!!!!!