dulu.ro

Prin anii ‘20 , Mustafa Kemal Ataturk avea sa transforme Turcia de o maniera uluitoare, reusind sa faca din aceasta tara plina de fundamentalisti islamisti cu apucaturi ultra habotnice de ev mediu, o republica democratica imprumutand atat elemente comunistoide de tip rusesc dar si elemente fasciste dupa modelul italian. Mustafa Kemal Ataturk a reusit, bucurandu-se ce e drept de o slaba opozitie, sa conduca Turcia catre modernism ca un dictator moderat ale carui actiuni controversate si de neimaginat pentru momentul respectiv au fost demonstrate de istorie ca fiind fabuloase si de-a dreptul salvatoare pentru patria si poporul sau.

Sa fie oare cazul acum, in anii.. sa le spunem ‘00-’10 (dar un secol mai tarziu) sa discutam despre Traian Basescu ca despre un Ataturk al Romaniei un reformist permanent controversat? Stati o clipa! Nu ma injurati inca! ionel iliescu indraznea acum cativa ani sa ne explice (si asta e una din putinele cazuri in care ii dau dreptate) ca ‘mita’ in Romania este o veritabila institutie folosindu-se de argumente cat se poate de plauzibile. Pentru ca nu stiu daca mai exista cineva in afara de mine care mai are cateva cunostinte de istorie am sa imi permit sa fac unele precizari in sprijinul teoriei batranului criminal bolsevic (iliescu): inca de la inceputul secolului 18 (de la 1711 ca sa fiu mai exact), mare parte din teritoriul cunoscut astazi sub demunirea de Romania era condus de fanarioti (denumire data de provenienta acestor personaje, anume cartierul Fanar al Constantinopolului, Istanbulul de astazi), domnitori romani de origine greaca vasali Portii (Imperiul Otoman). ‘Spertul’ (sorry, ’s’ as in ’soricel’ si ‘t’ as in ‘taran’) era un soi de taxa pe care orice intreprinzator roman trebuia sa il plateasca Portii in schimbul linistii in desfasurarea micilor afaceri. Astfel, mita reprezenta pentru romani inca de acum mai bine de trei secole, o conditie sine qua non a unei existente relativ acceptabile, un mod de viata. De aceea, sustinea iliescu, in Romania, tentatia de a primi sau de a da spaga este o chestiune aproape imposibil de eradicat, ea fiind adanc sadita in insasi informatia genetica a oricarui roman neaos. Este cumva posibil ca aceasta paradigma sa fie cu adevarat verosimila? A devenit oare Traian Basescu atat de antipatic tuturor fiindca incearca sa smulga din apanajul nostru calitativ aceasta indispensabila inclinatie mioritica si acest lucru parca ne doare pe fiecare dintre noi  ca si cand ar incerca cineva sa ne smulga o ureche? Sa fie oare ‘dictachiorul’ nostru un izbavitor care asemeni altor reformatori sau iluminati nu isi  poate atrage simpatia majoritatii? Europa ce-i drept, ne-a pus de mult timp in vedere nevoia de reformare a statului, a cutumelor, obiceiurilor, deprinderilor noastre romanesti subliniandu-le ca fiind ultra desuete dar mai ales super daunatoare dezvoltarii. Nu de putine ori ni s-a sugerat ca modul in care lucrurile functioneaza la noi in patrie (spaga, licitatii masluite, dosare a caror judecare se amana pana la prescriere, reguli si legi gandite pentru a fi usor fentate, sfantul nostru principiu fundamental ‘I know a guy who knows a guy’, baroni locali, interlopi protejati de politia insasi) sunt in izbitoare si deci totala discordanta cu normele, regulile si principiile Uniunii Europene (egalitatea sanselor, concurenta loiala, justitie independenta, libertate de exprimare etc) . Sa fie oare Basescu victima unei dezinformari ultra organizate pusa la cale de insasi acesti mari mafioti ‘oficiali’ pe care incearca sa ii popeasca (bombonel&co., SOV, Patriciu, Voiculescu, acesti atat de ‘romani’ despre care se stie ca intr-adevar au umblat intotdeauna cu cioara vopsita, cu manevre atat de romanesti)? (sau sa fie acest grup doar adversarii taberei Popoviciu, Cocos, Saftoiu a caror domnie se vrea a fi instaurata?). Este oare repulsia pe care iata, tot mai multi o avem fata de dictachiorul nostru drag, doar o reactie fireasca a noastra, a tuturor la neintrerurpta lui stradanie de a curata cu adevarat acest sistem realmente primitiv cu care ne-am obisniut (desi nu recunoastem nici unul)? Daca totusi asa stau lucrurile si istoria ne-o va dovedi? Cum ne vom simti atunci, amintindu-ne ca am refuzat o schimbare atat de necesara pentru simplul fapt ca l-am considerat pe Basescu un nebun ramas singur cu o Udrea-n varf de bat? E greu , greu de spus.

Nu ii iau deloc apararea lui Basescu despre care am spus si voi spune mereu ca e un borfas de mahala cu apucaturi specifice, un nesimtit care si-a bagat pana si familia in rahaturile lui politice (o mediocritate isteata asa cum excelent il numeste CTP) dar sa fie totusi acestea caracteristici care sa merite a ne deranja atat de tare incat sa omitem ca in mandatul sau am vazut pentru prima oara in viata noastra demnitari sau interlopi judecati ori condamnati? Nu este cumva acesta exact tipul de care e nevoie pentru a scapa de silent fucker-ii gen Hrebenciuc sau Vacaroiu? Ce-mi pasa mie daca isi bate nevasta (e vina ei daca e asa si il tolereaza) sau copiii (pe ai lui sau ai altora) atata timp cat NU mai sunt nevoit sa circul in nesiguranta pe strada gandindu-ma ca interlopii gen Camatarii, Clamparu, Caran, Vancica de a caror caror buna stare si confort bombonel insusi se ocupa personal, se plimba nestingheriti in libertate?

Trackback URI | RSS comentarii