Feed-uri
Mesaje
Comentarii

Zori de seara

Desi nu era deloc dimineata imi deschideam intr-in mod nou, original ochii grei si cleiosi. Era de fapt mai degraba seara dar cu toate astea o lumina gri si uleioasa patrundea spre mine indoita de gratii varsnice. Imediat mi-am dat seama ca de fapt pe acolo ma scursesem si eu in acest interior cald aproape neutru si intangent barelor de fier dinspre care lumina descria forme, unghiuri si deci perceptia. Privindu-mi inca indecis ceasul am inteles ca toata aceasta lumina, fie ea si atat de gri, era total nefireasca pentru ora la care ma trezisem. Si ma intrebam.. ‘?’
Atunci am decis sa privesc spre mine, in jos si destul de calm am procesat intelegerea imaginilor transmise de corpu-mi catre analizatorul vizual si de acolo mai departe.. Am primit supus, in acord si total nesurprins realitatea ca eu, de la cap in jos nu mai eram acel obisnuit amestec de oase, muschi, cartilagii, lichid ci ma compuneam intr-o slab echilibrata simfonie muta de paduri vesnice, trotuare crapate, nisip incins, inghetata topita, rosu, cauciuc, un bat legat la varf cu o sfoara intru defilare, o ciuperca de fum, un tifon murdar, o curea maron din piele groasa, o sabie tot rosie de plastic, inele robuste de aur ce sufocau o verigheta din ‘66, un mort mustacios, salam prajit in suc propriu, praf mult si curat sub leaganele mici, cruci rupte si cruci intacte, o Ica, o Geta, Lili si Jana, doamna Gheorghe. Da, exact, toate acestea dar si noninteligibil de multe altele imi desenau dimensiunea proprioceptiva intr-o cognitiv solicitanta existenta pseudoantropomorfa ce comporta colturi, curbe permanent modificande din valuri inalte si jegoase ale caror unde nu se vor potoli decat o data cu mine.
Dupa toata aceasta redefinire a intelegerii de sine am ramas pentru cateva clipe asa.. intins ca pentru odihna dupa un istovitor travaliu si doar ce hotarasem sa ma ridicĀ  cand am priceput ca pentru mine lumina incepea sa straluceasca doar dupa apusul soarelui iar diminetile nu erau decat manifestari ne-onirice ale unei ambivalente de efect uzurpator.

Un raspuns to “Zori de seara”

  1. on 31 Oct 2010 at 3:56 pm Mimi

    … “lumina incepea sa straluceasca doar dupa apusul soarelui”, pentru ca atunci te regasesti:))

Trackback URI | RSS comentarii

Lasa un mesaj

« Fragment din mine superficial

Dinica, … »