dulu.ro

.. poate o lume, fie ea una reala ori una inchipuita sa fiinteze intr-un contact de valente exclusiv metabolisime cu realitatea palpabila sau este o asemenea enclava imposibil de construit dincolo de limita fantasmica? De cate ori ma inec intr-o aura d-asta cerebro-juisima mi se leaga de gat bolovanul cognitios al conceptului clasicist cristalizat in concluzia ca statul este anterior individului! S-a gandit vreodata cineva care o fi fost sau care este cel mai tare ficat din lume sau cel mai tare creier din lume sau colonul exemplar, stiti voi cel care sa stea la baza ideii, in sensul de ‘iata ficatul!’ sau ‘iata creierul!’ ori mai ales ‘iata colonul, acesta este el, pentru ca el, individual si numai el sa fi cunoscut vreodata fiintarea, s-a nascut in lume colonul, cu functiile si importanta lui, cu mirosul si dezgustul provocate de el, cu tot, doar pentru acesta!!’? Si daca da, s-a gandit cineva mai departe ca unul din aceste elemente, individual spectaculoase, ar putea apartine unui intreg total defectuos? Si daca acesta este cazul si asa stau lucrurile, care este folosul lui raportat la existenta inteleasa intr-o dimensiune panontologica? De ce dracu nu poate supravietui un plaman splendid in plamanitatea lui separat de un rest fatalmente tarat, viciat, promis esecului? De ce trebuie sa sucombe desavarsirea celei mai frumoase spline din cate a vazut vreodata lumina, energia, materia sau tot ce e altceva decat intuneric ori orice alt fiind care nu comporta prin definitie negatia, daca restul organismului in care a avut poate nesansa sa apara, e nevoit sa isi sisteze la un moment dat fiintarea in cel mai novicist inteles al ei? Cu ce e vinovat un  rinichi complet in perfectiunea-i ce nici macar nu a avut prin morfo-structura sau rol abilitatea de a-si proclama ori macar a-si cere independenta totala, cum ar putea el vreodata sa atace decis mirajul evolutiei in sensul evadarii din corp cand el e doar un rinichi ce nici macar picioare nu poseda? Ce nesansa! Da, ce teribila nesansa traieste acel rinichi ori acel ficat ori acel plaman cu dorinta de progres cand lumea toata in jurul lor le serveste atata potrivnicie! Da e ca si cand o piesa apartinand unui angrenaj vechi de cand..’to on’ ar incerca o evadare catre dezideratul naiv prin excelenta de a redesena repere, de a delimita in baza unor noi concepte, principii, parametrii o existenta cu totul.. neoanarhica, ideala.

..’Si uite-asa ma poarta-un gand spre locuintele lacustre.’

Trackback URI | RSS comentarii