dulu.ro

Imi curge septembrie prin vene ca fumul din nas ori zeama din ficat! Ce atata septembrie, cum a venit toamna asta fix cand ii dicta calendarul, gggsus? Cand incepusem sa inteleg si eu ca e vara si sa ma bucur de ea (adica in august, finally) ce sa vezi? Nori, ploaie, oameni noi, proiecte noi, stari noi si diferite, fete frumoase noi (instincte vechi, atitudine noua), mediu nou, off, pai sa nu incep si eu ca greierasul?

‘Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Nu credeam c-o sã mai vii
Inainte de Craciun,
Ca puteam si eu s-adun
O graunta cât de mica,
Ca sã nu cer imprumut
La vecina mea furnica,
Fi’ndca nu-mi da niciodata,
Si-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus si i-am cerut…
Dar de-acus,
Zise el cu glas sfirsit
Ridicind un piciorus,
Dar de-acus s-a ispravit…

Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic si necajit!’

Si asa imi consum eu toparceneste toamna din care, de anul asta, nu mai iubesc decat culorile, la munte… Zbier dupa vara de langa A2 insa urletul meu se incalceste prin frunze care cad de mi-l invaluie cu drag, si totusi meschin.

*ideea din titlu nu imi apartine (nu inteleg cum reuseste fata asta sa faca niste versuri atat de triste sa para super fun)

Trackback URI | RSS comentarii