dulu.ro

Sentimentele pe care mi le-a lasat recent intreprinsa si evocata mea excursie pe litoralul patrei staruiesc inca in sufletul meu in ceva ce as numi o mixtura de regret, dezgust, amuzament, mahmureala si fericire hedonista. Nu reuseste sa imi iasa din minte vantul cald dar foarte puternic ce mi-a bagat nisip si in ADN, starea aceea de nepasare, o stiti voi, aceea pe care o ai cand privesti soarele de sub apa si te ustura putin ochii sau de pe nisip cu genele intrepatrunse dar nu prea, starea aceea care nu se risipeste decat cand iti amintesti ca e atat, atat de trecatoare si totusi plutesti, plutesti intr-o letargie dulce si perfecta.

Nu pot totusi sa nu rememorez si un moment dezamagitor, ca sa nu ii spun mai mult, cand, in puterea noptii si  total nelucid am hotarat sa ma scald in mare. Ma simteam minunat privind stele cazatoare pe un cer negru si perfect senin si mai ales pe cele statice care aratau ca niste scame dorite de lumina prin intuneric. In timp ce eu imi consumam beatitudinea scufundandu-ma din cand in cand in marea prin care nu se vedea nimic (cauza din care aveam senzatia minunata ca plutesc prin aer si nu prin apa), prietenul meu care ma insotea si care ramasese pe mal (venind catre marginea apei pt ca eu ma indepartasem foarte tare si, ingrijorat, se apropiase sa ma strige) era jefuit de doi tigani. Cand am iesit si eu intr-un final din apa, am primit stirea si am pornit in cautarea tiganilor, pe care i-am si prins insa bunurile furate nu se mai aflau asupra lor iar ei, tiganii, constienti ca nu putem dovedi nimic, au inceput sa faca tot ei pe madonnele jignite ca ‘ce faceti domne de ne urmariti p-aicea, vroiam si noi sa facem o baie si nu putem de voi!’ Bietii nevinovati!

Nu de putine ori am tratat pe blogul meu tema discriminarii, ofer din nou link-urile catre acele texte ( Despre discriminare/Sistemul tiganosit si altul un pic mai recent, Schimbare paradigmala ) pe care va invit sa le re/cititi intru cat mi se pare ca dezbat suficient de bine tema sub discutie. Am incercat si la vremea conceperii acelor texte si acum si intotdeuna sa fiu tolerant, conciliant, intelegator sau empatic insa m-am convins inca o data ca e aproape imposibil sa schimbi ceva in cineva, fie ca vorbim de un individ, o rasa, o natie intreaga. Am constatat ca intr-adevar intelepciunea populara izvoreste din adevar anume, sangele apa nu se face si nici din cacat nu poti face bici. Vorbesc aici nu numai despre tigani, desi in special despre ei dar si de romani (sau romance) pentru ca am invatat de curand ca intr-adevar oricat ai slefui la o piatra, oricat ai freca la ea sa o cureti, sa incerci sa-i dai luciu, ea nu va straluci in veci, pentru este si ramane doar o piatra fara noblete, importanta ori distinctie! Din oameni care nu au in ei dorinta de evolutie, de adevar, de corectitudine ori de munca cinstita nu poti scoate niciodata ceva bun, indiferent cat s-ar chinui cineva cu initiativa (la nivel individual, interpersonal sau mai mult, la scara macro-sociala prin emisiuni tv, programe de promovare, acceptare sau educare)! Pur si simplu nu se poate, sunt realmente incorigibili si reprezinta (fiecare in parte dar mai ales toti la un loc) un balast spurcat pentru o societate (mai ales pt una ca cea romaneasca ce si asa e super bolnavicioasa).

Cum am mai facut-o si in trecut , tin ca la finalul textului sa mentionez ca cele scrise mai sus sunt doar opinii personale, nu vizeaza toti tiganii, pentru ca unii dintre ei sunt chiar oameni super ok (si nici pe toti romanii) ci pe majoritatea care nu sunt atceva decat niste frustrati, hoti, talhari sau criminali (ori pe cei care, cumva se simt ori se recunosc in cuvintele mele de mai sus).

Trackback URI | RSS comentarii