dulu.ro

Treceau niste iepuri mari, urati, de camp, incolonati intr-un sincron perfect. Cu niste mutre perfect inexpresive ziceau aproape cantat ” wir gehen zu Arbeit weil wir zu arbeit mussen!” si din nou ” wir gehen zu Arbeit weil wir zu arbeit mussen!”. Si plotzlich din spatele blocurilor unde tatai-miu n-a stat niciodata dar am banuit mereu ca ar fi vrut, s-a ridicat un balaur mare cu un singur cap, mare si acela desigur si, incruntat zicea “Halt! Wer da?”. Uimiti peste masura de indrazneala si tonul balaurului iepurii incolonati s-au ridicat pe labele urate si mari din spate si l-au pus pe loc la punct pe obraznic: “aber was is diese Dreistigkeit? Wir sind die Ubermenschen naturlich!!! Die Ubermenschen!!! Gehort dich? Die UBERMENSCHEN!!!”. Dandu-si seama de amploarea gafei pe care tocmai o facuse balaurul si-a lasat urechile spasit pe spate si a zis  temator, cu gandul la posibila furie a iepurilor:” apai stati asa un pic.. stiti aaa… adica eu aaa… sa vedeti… nu am stiut, pe cuvant ca nu am stiut” si s-a retras trecut de toate transpiratiile inapoi in padurice. In momentul acela eu m-am pomenit cu un stetoscop de plastic in mana. L-am bagat, fireste in urechi si evident, prada primului impus dau sa imi ascult inima. La inceput, normal bum bum suficient de repede incat sa ma ingrijoreze dar apoi tot mai greu sesizabil locul batailor inimii mele fiind luat de o voce misterioasa si poruncitoare care zicea imperativ: “Sie sind nicht die Ubermenschen weil du alein der Ubermensch bist!!! Du must Menschen zu bauen weil du alein gottlich Schopfer bist!!!”. Si atunci am raspuns mie insumi cu o naturalete de parca as fi vorbit dintotdeuna limba germana: “Aber ja, ich bin richtig… ich.. ich immer war, ich immer war ein gottlich Schopfer, ich… ich konnte Gott zu sein! Ja, tatsachlich ICH BIN!”

Trackback URI | RSS comentarii