dulu.ro

Imi imaginez ce ar fi insemnat pentru mine nu doar ploaia ci chiar un singur picur de al ei daca eram furnica?! Ar fi fost cu siguranta cel mai mare dezastru posibil. Acest scurt rationament ar putea sintetiza o teza relativista aplicabila oricarei situatii, oricarui individ, oricarei stari de fapte. Eram aproape gata sa cad prada acestei capcane intinse de propria mea minte cand, pregatindu-ma sa o materializez in cuvintele scrise de dincoace de gandire am realizat ca relativismul(ca si absolutismul, in egala masura)  nu reprezinta decat o chestiune independenta si exterioara individului, un ideal, o minciuna frumoasa si utila, aproape la fel de patetica cum este dumnezeul lui Aavram si Iacov. Cu ce o incalzeste pe furnica faptul ca pentru mine ploaia inseamna uneori prilej de racorire sau chiar de bucurie daca pentru ea inseamna moarte? Is mai mult decat ok cu conceptul de schimbare a paradigmelor insa de curand, aleg sa ma dezic de unele luari de pozitie care prezinta posibilitatea unor drame personale ca fiind chestiuni relative si neimportante absolutului; e foarte posibil sa fie asa insa un fapt aplicat unuia, o situatie, o mica piesa de teatru singulara reprezinta pentru individul supus lor esenta din lucruri, cea mai mare catastrofa ori bucurie pentru ca  oricaruia dintre noi (fie ca o recunoastem sau nu-fiindca si actele caritabile nu sunt decat sprijinuri ale capitaluilui propriu de imagine  pentru cel care o face si mintea lui) persoana proprie ii serveste indiscutabil si imperativ ca centru al universului! Hm, ba mai mult, ca intreg universul!

Trackback URI | RSS comentarii