Despre deriva si cauza
Mai 28th, 2009 de Dulu la ora 10:15 am
Intr-o groapa in care sa zic ca ar fi incaput un om chircit (ca sa dau o masura orientativa) era un catelus mic, de vreo 4-6 luni, alb, curat, foarte frumos, cu o privire rugatoare si umeda ce induiosa chiar cel mai rece dintre suflete. Si catelusul asta scump si imaculat era sfasiat de alti trei caini mari, maron si jegosi care jupuiau literalmente din victima lor neputincioasa, smulgand bucati de carne cu blana si sange din el. Catelusul alb, lipsit de putere si aparare scotea niste zbierete infioratoare, niste sunete cum nu auzisem in veci mai ascutite, mai nearticulate, mai disperate, mai esente ale unei dureri.. teribile. Si teribila era intr-adevar durerea!
Langa groapa in care se petrecea macelul era pamantul ce fusese scos din ea. Era o groapa proaspata, sapata parca tocmai pentru a face loc teribilului chin. Astfel, pamantul era inca cleios, ud si rece. Pentru ca nu aveam curajul sa intervin direct pentru a opri caznele ingrozitoare ale catelului mic, pufos si cu labute din acelea groase care fac un catel sa fie si mai simpatic si de iubit, am simtit sa imi cresc bratele. Da, mainile mele hiperbolizate se intindeau acum pana la vreo trei metri. Si de la distanta asta am hotarat sa trag pamantul la loc peste groapa sperand ca poate astfel salvez catelusul sau daca nu macar pun capat durerii lui pedepsind in acelas timp si agresorii omorandu-i prin sufocare cu tarana. Dupa ce am ingropat intamplarea, mainile mi-au revenit la dimensiuni normale, astfel ca ma gaseam cu pieptul peste groapa proaspat astupata din care nu se mai auzea decat linistea… La cateva secunde, miracolul pe care il speram dar pe care nu il asteptam in niciun caz, a avut loc. Curat, perfect imaculat, nevatamat, fara urme de sange, de pamant sau de rani, a iesit din mormantu-i catelusul calm ramanandu-mi asezat la piept. Tinea boticul deschis casi cand ar casca, purta pe spate o cicatrice veche de multi ani (?) iar privirea lui …, privirea lui tintea a naufragiu!
In diurn, candva, in locul despre care am vorbit, un nemernic a ingropat o pisicuta oarba intr-o gramada de carbid stins. Pisica a scapat dar raul era deja facut!