dulu.ro

Inainte sa iasa la plimbarea obisnuita de pranz, si-a dat seama ca undeva in adancul sufletului si-ar fi dorit ca soarele sa fie patrat; simtea soarele patrat si i se parea total nepotrivita forma pe care o avea de fapt. Sentimentul asta se intampla cand era inca in casa si nu iesise. Se imbraca si se pregatea sa merga prin parc dar dorinta asta ca soarele sa fie patrat nu ii dadea pace si nu ii daduse intreaga zi, devenind tot mai presanta!
Cand in sfarsit ajunsese afara a constatat cu mare spaima ca toti oamenii aveau o forma sferica, de minge iar deplasarea lor se facea prin rosogolirea fireasca data de gravitatie si inca o forta autopropulsatoare. Glasurile lor se auzeau sacadat fiind clare doar atunci cand gurile ajungeau pentru doar cateva secunde spre fata-sus si isi pierdeau din intensitate cand tavalirea naturala le ducea spre jos, spre spate sau pe trotuarul murdar. Obisnuitul zumzet al vocilor de oameni era acum un colaj bizar de sunete nearticulate si mai ales foarte oscilante ca continuitate. Toata aceasta realitate ii inducea o stare de neliniste. Pentru inceput se simtea ciudat dar, urmarind mai atent nou descoperita forma a semenilor lui, si-a dat seama cat de morfo-limitati erau ei: nu puteau face uz de membre, de fata, de echilibru cert, de nimic. Cu toate astea, rotofeii din jurul sau se uitau lung, rotund si incruntati la el. Un batranel tocit pe toate fetele de atata invartit, mai iscoditor si pe semne nu prea educat se opreste langa el, cu greu gasind o pozitie de sprijin din care sa i se vada si, mai ales, sa i se auda gura si intreaba nervos si revoltat:
-Ce esti dom’le asa patrat, nu ti-e rusine?
Incurcat putin de caracterizarea sfericului batran, se uita o clipa intr-un demers proprioceptiv catre in jos, constatand cu mare surpindere ca intr-adevar era foarte plat si perfect patrat. Era totusi impacat cu sine, cu infatisarea sa, cu gandurile sale desi poate existau secunde in care ar fi vrut sa fie si el asemeni celorlalti din jur. ‘ Aa, deci d-aia imi doream eu soarele patrat!’ isi spuse in gand tarandu-si colturile catre aleile parcului. In timp ce se plimba in natura starnind uimirea tuturor sferelor insufletite de pe langa, a privit in interiorul sau amintitndu-si ca, fusesera de cand era foarte mic atatea si atatea sfere ce se rostogolisera peste el ca devenise plat. In timp, inclinatiile sale catre rational il facusera sa isi construiasca de o maniera ce freza perfectiunea toate marginile. Dandu-si seama de aceasta interpretare a realitatii, a inceput sa zambeasca fericit, compatimind rotunzii toti din jurul lui, pe unii chiar batjocorindu-i prin rostogolire dupa bunul sau plac pentru ca da, nu i se puteau opune!

- Cum urcati voi nefericitilor cand nici macar nu puteti privi in sus? Si ce faceti la vale, va pravaliti toti neputinciosi catre unde va duce drumul de altii stabilit?    :)  :) 

” Voi radeti de mine ca sunt diferit, eu rad de voi ca sunteti toti la fel!’”

Trackback URI | RSS comentarii