Despre unghiuri
Mai 20th, 2009 de Dulu la ora 1:50 pm
Dimineti la rand descrisese in continuu, obsesional, unghiuri baroc, gretos de obtuze ori tiuitor, usturator de ascutite pe un perete gol din fata. Dupa sute de astfel de abstracte inchipuri matinale ajunsese sa i se faca rau imaginandu-si-le. Ii aminteau de stari cumplite pe care miile de linii aproape perfecte, desenate de mintea sa le insotise. Asta a generat o veritabila fobie in fata a tot ce inseamna drept, perfect. Si de atunci exista multe personaje care, mergand alene si suspicios asemeni unora ce detin cel mai mare secret al lumii, se grabesc sa-ti spuna ca este undeva, intr-o lume ultra proprie, cineva care preface patratele in rotunduri, dreptunghiuri in oval, ferestre in lumina, si lumea toata in valuri de fum.
Lasa un mesaj
Despre introspectie sau cea mai verosimila paradigma a interpretarii »