Ego sum quo sum
Mai 9th, 2009 de Dulu la ora 9:35 am
Dimineata ma gasise mangaind pisica. Era o pisica moale, catifelata, neagra! Si se uita la mine dorind si acceptand mangaierea, incurajandu-mi gesturile, cersindu-le atunci cand incetau! Pisica asta fusese intotdeuna extrem de agresiva. Nu accepta prezente necunoscute ei iar atingerile nedorite erau taxate sever prin sfasietoare muscaturi facute cu dintii-i extrem de ascutiti si murdari. Da, musca, musca teribil de vatamator si nu putini au fost aceia care aveau sa isi aminteasca toata viata de intalnirea cu acest animal (desi pe unele din victimele sale chiar le iubise sincer). Daca ridicam totusi mana ceva mai brusc in timpul mangaierii, pisica asta,ultra-agresiva cum era ea, se facea mica, isi dadea urechile pe spate, inchidea ochii ravasita de teama iar cand considera ca presupusul pericol de lovire disparuse, fugea cat mai departe, izolandu-se un vreun ungher unde detecta chiar si cea mai subreda umbra de siguranta!