spre eternul neutru rotund
Mai 4th, 2009 de Dulu la ora 8:14 pm
Daca as putea sa ma vomit pe mine din mine cu tot cu par, cu oase, cu dinti si sa raman numai eu! Daca as putea sa imi smulg inima din piept sa rad la ea strivind-o cu pumnu-mi plin de sangele-mi cleios, putred, contaminat si sa raman numai creier! Daca as putea sa ma scap de aducerile aminte, of toate infricosatoarele sau bucuroasele mele aduceri aminte si totusi sa stiu tot! Daca as putea sa ma dezic de simtiri si ganduri, de angoasa si dezirabile, de surasuri si suspine, sa raman doar unul care nu zambeste dar nici nu se grimaseaza! Si vai, da daca nu m-ar mai sfredeli drept in calcaiele sufletului meu ochii astia catifelati pe care toate oglinzile din lume se incapataneaza sa mi-i relecte mie si deci tot lor insile! Daca as putea sa prefac perisabilul in invulnerabil si victorios in fata oxigenului, sa transced materia din care is plamadit si sa fiu din diamant, cand clipesc sa clingaie, cand aplaud sa zornaie cand calc sa bubuie si daca imi vine sa iubesc sa nu se sparga!