dulu.ro

Daca mai exista cineva pt are cauza principala a recesiunii economice mondiale reprezinta in continuare o nebuloasa, iata in cateva cuvinte care este ea: dezvoltarea spectaculoasa a societatii de consum (anume cel mai promovat concept al civilizatiei occidentale asa cum o definim astazi, cu centrul in Statele Unite ale Americii) a dus catre nasterea unui mediu concurential extrem in care toate marile companii (indiferent de profil) erau obligate sa prezinte publicului tinta oferte care sa intreaca cu orice pret propunerile ‘adversarilor’ de piata (nu e momentul sa vorbim aici si de cauzele acestei realitati, anume explozia demografica sau migratia excesiva). De aceasta concurenta acerba nu au scapat nici marile grupuri bancare ce s-au vazut nevoite (din dorinta fireasca de a castiga si pastra clienti) sa vina cu propuneri din cele mai tentante, anume sa relaxeze in mod absolut exagerat conditiile de creditare (lucru in esenta nociv dar in principiu obligatoriu pt supravietuirea companiei). Lucrurile au ajuns atat de departe incat daca vizitai Statele Unite ca turist si ti se casuna sa iti cumperi acolo un apartament, intrai linistit intr-o banca, aproape oricare, cereai un credit pt locuinta si ti se acorda fara sa prezinti nici cea mai mica garantie, ipotecand in mod evident imobilul ce urma sa il achizitionezi. Pana aici nimic in neregula. Punctul forte al sistemului (anume posibilitatea asta paradisiaca, incredibila de a obtine un credit stufos) a reprezentat pana la urma si cea mai vulnerabila piesa a acestuia. Bancile s-au trezit cu atat de multi creditati care, in mod firesc, au ajuns in imposibilitatea de rambursare a creditelor (adica de achitare a ratelor catre banci) datorita nesabuintei cu care probabil s-au angajat in semnarea acestor contracte (tentati tocmai de lejeritatea cu care o puteau face, nemaigandindu-se ca poate musca mai mult decat pot mesteca, in alte cuvinte si-au facut in disperare credite, probabil mai multe, ale caror rate pur si simplu nu le mai puteau acoperi luna de luna). Lucrul acesta nu ducea decat la executarea silita, anume repunerea in posesia bancilor a imobilelor neachitate. Ok, dar cum sa mai vinzi un apartament estimat in ipoteca la o suma, cand piata e plina de astfel de oferte? In mod natural, preturile au scazut de o maniera uluitoare, bancile astfel nu si-au mai putut recupera banii imprumutati si au ajuns deci intr-un colaps ce a determinat prabusirea in lant (asemeni unor piese de domino) a tuturor celorlalte ramuri economice si industriale.
Exista voci care sustin ca aceasta criza va dura mai mult ori mai putin, exista opinii conform carora situatia va reveni la normal candva. Din punctul meu ultra personal de vedere, lucrurile nu vor sta deloc asa. Eu nu cred ca civilizatia occidentala va mai redeveni vreodata ce a fost in urma cu, sa spunem cinci poate zece ani, atunci cand se afla in falnicu-i apogeu. De ce indraznesc sa spun asta? Consider ca momentul de recesiune economica pe care din nefericire pt noi toti, il traim acum, reprezinta punctul de pornire al naturalului declin al lumii occidentale, privita ca mare civilizatie (in care includ in primul rand USA dar si tarile UE). Isi mai aduce aminte cineva care a fost prima mare mare civilizatie construita de om, cel putin prima de la care avem izvoare istorice care sa o ateste? Anyone? Civilizatia Mesopotamiana de la care se pastreaza primele manifestari de reprezentare a sunetelor si simbolizare a lor (scrierile cuneiforme sumeriene) si-a avut leaganul pe teritoriul de astazi al Iraqului. Nu cred ca este un secret pentru nimeni faptul ca statul pe al carui teritoriu de azi se lafaia cea mai infloritoare civilizatie umana acum aproximativ patru-cinci mii de ani inainte de Hristos, este unul din cele mai prafuite si oropsite din cate exista. Marea civilizatie egipteana care iarasi a crescut si si-a atins apogeul cu mii, mii de ani in urma si ale carei ctitorii ne pun si astazi in dilema, si-a avut obarsia pe teritoriu Egiptului de azi, stat despre a carui soarta iar nu e cazul sa povestesc eu pt ca stim cu totii macar in mare cam cum stau lucrurile. Marile imperii grecesti, romane, otomane (Grecia este azi o mediocritate, Roma nu mai reprezinta mai nimic cat despre Constantinopol cred ca suntem tot mai putini cei care stim ca astazi se numeste Istanbul). Ce vreau sa spun este ca orice sistem, orice civilizatie cunoaste fireasca evolutie ciclica (in trei faze) de la care nu se poate abate, nu se poate (demonstrat si atestat istoric) : dezvoltare, apogeu, declin. Nu imi amintesc, cu scuze daca gresesc, vreo mare civilizatie care sa fi revenit in prim plan dupa incheierea ultimei faze a ciclului (anume declinul). Si de ce?
Psihologia sociala de dezvaluie faptul ca pulsiunile individuale se traduc in mod aproape identic si la un nivel supraindividual adica intr-un plan comunitar chiar macro-social. In alte cuvinte, natura umana (adica cea animalica, egoista despre care nu mai stau acum sa explic novicilor ca este, indiferent de aparente si incercari, SINGURA care conteza si care ia intotdeauna prim planul) este cea care determina angajarea catre castig personal cu orice pret, chiar si in cazul in care exista factori ce avertizeaza cu privire la pericolul iminent ce poate rezulta dintr-o actiune sau alta (si aici putem exemplifica, in afara temei care face subiectul prezentului text, conceptul de incalzire globala despre care nimeni nu s-a sinchisit decat atunci cand a devenit cu adevarat perceptibil si poate tardiv).
Nu am sa incerc sa trag o conluzie pentru ca mi se pare imposibil. Vreau insa in loc de q.e.d. sa imi permit o umila predictie! Prabusirea civilizatiei occidentale va face loc unei dezvoltari fara precedent a uluitoarei civilizatii sinice (China pt cei mai putin cititi), o civilizatie extrem de numeroasa ai carei indivizi inca mai stiu sa munceasca pe branci pentru un pumn de orez. Da, in opinia mea, acesta este momentul Chinei sau al intregii suflari asiatice (nu ma refer la statele marunte). Vad poate, la carma omenirii, un tandem China-Japonia, asa cum pana acum conducerea era reprezentata de cuplul USA-UE. Daca bietii de ei ne-au imprumutat pana acum toate sarbatorile si simbolurile (Mos Craciun, Valentine’s day sau altele) cred ca se apropie momentul cand vom manca cu totii mancare chinezeasca nu ca fita ci din spirit de turma. Asa sa ne ajute… Kong Fu (europenizat, Confucius)!

Trackback URI | RSS comentarii