dulu.ro

O lustra vintage e setata de mine sa se aprinda de la sine putere cand vrea ea!  Are doar comanda ferma sa faca asta dar intervalul cand o face este o constructie aleatorie apartinand exclusiv ei. Si se aprinde uneori la cateva minute alteori asteapta zile intregi… cert e ca atunci cand o face lumina ei este una murdara si plina de praf rece, rece, cel mai rece praf! Imi dezvaluie vantul de afara care devine un vant launtric, eu  confundat cu el prefacandu-ma!
Ce? Aici is eu in cel mai putin efervescent fragment de timp si existenta! Recele de afara e si inauntru si manifestarea lui is eu! Cand vad si bruma sau ceva ce seamana cu ea, adica e alb glacial peste tot, ma opresc cu greu, daca ma opresc, de la a ma gandi la toate diferentele de temperatura pe care mutra din oglinda le-a generat sau care s-au adaugat empiricului din ceea ce se reflecta intretinut din cauza… Si viscolul asta absurd si imbecil ma biciuie si zburda prin oase nascand sunetul acela de nai din interior, de tambal printre ori de buhai visceric! Nimic nu se mai misca asa cum obisnuia si cainii aia linistiti de sub lustra latra acum turbati de foame si terminati psihic, fizic de atata frig (’global warming my ass!’ … they must be thinking).
Toata forta asta magnifica, impresionanta a suflului de vant se traduce in presiune enorma in fruntea mea si ipoteticele lacrimi se evapora, se imprastie, se sterg ori ingheata cu mult inainte de a se face perceptibile. Se topesc inca din gand! Si ma plimb nesimtindu-mi mutra prin avantul asta al frigului din mine si de peste tot. Imaginez metode de scapare din haos dar guess what? Desi is ultra verosimile prefer sa le pastrez pentru mine! Ce folos ar avea sa salvez lumea? Ce rost exista cand eu caut dintotdeauna colapsarea ei?
Sunet cu ecou de picuri in interior, vuiet de ger in afara eliptic de rezonanta, as putea la fel de bine sa imi pun un morcov in loc de nas si o oala in cap in loc de creieri (that would mean shit). Plus tramvaiele 19, 23, 27 care torc alene peste fier si prin capul meu inspre Zetari ori Faur poarta 4 (care, by the way, a devenit un concept, nu mai e de mult doar o intrare). Si ce le pasa stancilor de vremea de pe langa? It’s the inside… yet again.. is it really?

Trackback URI | RSS comentarii