Existau multe culori! Era verdele meu obisnuit cu nuantele pe care le mai vazusem dar care continau sa ma fascineze. Se inclestasera peste mine un galben, un cenusiu si totusi eu ma intepenisem intr-un visiniu-acajou-bordeaux. Desi incatusat in toate am constatat in departare un rosu aprins pe care il ataca decis un maron din cele multe. Picuri de negru manjeau cerul in ceea ce eu percepeam ca fiind pasari. Castelul nu mai era decat un obstacol ambitios in calea cetii care deci topea restul de efecte ale luminii tot mai slabe convertindu-le in mat si gri. Cu cat neprielnicul inghitea fara sa respire totul ghiftuindu-se cu fiecare din culorile mele, scamele negre de mai devreme, cele de pe cer, au inceput sa urle in cor, pline de bucurie vazandu-ma: ‘Tu! Tu! Tu!’. Si mi-am dat seama atunci ca de n-ar fi ocupate cu plutirea, cu intretinerea zborului, aripile lor m-ar fi aplaudat iar din ciocurile lor ar fi crescut dinti lati si albi ca sa-mi poata zambi!
Lasa un mesaj
« Musca