Suflu prin capatul aortei in inima mea si se aude ca si cand as sufla intr-o sticla cu gatul lung dupa ce i-am baut continutul, adica un suier gros, tamp care contureaza neplinul plus o bufnita al carei cioc se preface in gura umana cu buze si limba care imi dezvaluie trista dar zambind ca existenta nu e decat un vestibul al nefiintei eterne! In dorinta mea aproape patologica si plina de efervescenta, entuziasm, optimism incerc a o contrazice insa nu ma lasa sa dau glas idei mele si anticipand ce urma sa spun ridica corijator si autoritar una din aripile-i (pe cea stanga) cu o pana lunga indreptata catre in sus interzicandu-mi inainte de debut intentia! ‘Sa taci!’ zice ‘daca eu spun ca fiintarea nu e decat un purgatoriu al neluminii tu sa zici ca mine!! Asta este un ordin!!!’. Dupa ce deci m-a pus la punct ca pe un scolar obraznic (eu inghetat fiind si neavand curajul de a-i raspunde ori de a o contrazice) bufnita gri si matasoasa si-a intins aripile lasandu-ma sa-i constat anvergura doar banuita pana in acel moment. S-a invartit intr-un zbor molcom spre a se dezmorti pe deasupra capului meu doar o data pentru ca apoi sa se aseze nepermis pe umarul meu. A ridicat arogant dintr-o sprinceana (din sprinceana stanga) uitandu-se expectativ inspre aorta ce intepenise in gura mea blocata in tot timpul acestui sinistru spectacol. Chiar inainte de a o enerva am inteles ca dorea sa-mi scuip propria aorta din gura-mi inclestata. Am facut-o de teama! Nu inainte de a misca un pic a intindere din umeri, bufnita despotica a intrat empiric in inima mea fara continut si s-a cuibarit caldut acolo, lasandu-ma printr-un ciudat firesc sa constat ca imi apartinea, ca de acolo venise in primul rand si ca motorul existentei mele era chiar locuinta ei dintotdeauna.
In locul iubirii care obisnuia candva sa se inghesuie neincapand in inima mea si sa tasneasca de prin artere, prin deci toate franturile fiintei mele si apoi prin vene indarat in inima, locuieste acum o bufnita autoritara care a devorat dragostea cu pofta cu care haleste de obicei in mediul ei un les de mult picat prada putrfactiei sau vreun sobolan ghinionist care imbatat de deliciul unui gunoi generos a uitat sa fie atent. Toata acea iubire s-a oferit festin fermentatiei si viermilor. S-a razvratit impotriva-mi afectiunea pe care tot eu o generam iar acum fosnetul penelor bufnitei temperamentale inlocuieste trilurile armonice ale dragostei mele! E o bufnita vie!!
Lasa un mesaj
Musca »