prabusirea iluziilor
Octombrie 5th, 2008 de Dulu la ora 8:41 pm
A fost odata, atemporal, un tanar atat de nesuferit, arogant, rece, inuman, crud si violent care a trait fericit , nestingherit si rasfatat de soarta pana la adanci batraneti!
Pe vremea cand inca era un flacaias, de indata ce se trezea dimineata isi injura mama si ii dea directive, omora catei si pisicute, lega cu sarma de maini copii de seama lui, ataca batranii cu pietre, batjocorea gravide, rupea florile prin parcuri sau gradini, urina si defeca pe morminte in cimitir.
Cand a crescut ceva mai mare, a invatat sa speculeze slabiciunile, umanitatea si balndetea din semeni, reusind sa se catere astfel peste umerii celor nebanuitori pana pe cele mai inalte culmi ale desasvarsirii profesional-pecuniare. Dupa ce strivea sub talpa un umar bine voitor, nu mai privea nici macar o clipa in urma, nu multumea niciodata ci doar cauta sa devoreze urmatoarea victima.
Batranetea l-a prins sanatos tun. Facuse de-a lungul vremii vreo trei copii cu doua femei insa nu pastrase legatura cu niciuna din cele deci cinci persoane. Nemaiaflandu-se totusi in deplina putere fizica, agresiunile lui la adresa celor din jur se rezumau acum la teribile cuvinte jignitoare, singurul regret al meschinului senior fiind ca nu mai putea sa lezeze prin lovituri mutrele celor care il enervau. Purta totusi in permenenta la el o cravasa cu care mai altoia babe nesuspectande sau copii nevinovati.
Cand in sfarsit a murit, mult dupa ce implinise 90 de ani, a facut-o cu un zambet larg si implinit pe mutra. Pana si moartea a ales sa fie blanda si curtenitoare cu el: l-a rapit in somn, din patu-i cald de acasa, cand vestejitul monstru visa ranjind ca mai are vigoarea de a ucide, asa cum facuse de vreo doua ori pe la 35 de ani cand intr-o joi seara taiase gatul unui betiv in parc iar in august infipsese cutitul in inima unei batrane cersetoare, privind-o fix, calm si extaziat pana cand aceasta a ramas fara suflare.
Ajuns prin ceruri inca somnoros dar in deplinatatea sanatatii si brusc avand vreo 40 de ani, l-a vazut pe dumnezeu manios peste masura. Nu l-a lasat pe tocit-prafuitul batran atotputernic si de viata datator sa-si tina pledoaria punitiva, inchizandu-i gura dintr-un pumn aplicat cu o experienta strategica direct in marginea mandibulei. In timp ce doamne-doamne se zbatea plin de sange si cu fata sparta pe jos, smolaticul suflet a intrat triumfator in rai, stergandu-si pumnul manjit cu straiele imaculate ale Hristosului care ramasese perplex in dreapta dumnezeului doborat. Cu o reverenta ironica in fata vesnic virginei Maria, omul nostru s-a facut nevazut in fericirea eterna. Amin!