Somn usor ratiune, succes monstrule!
Iulie 30th, 2008 de Dulu la ora 5:30 pm
Busea ploaia peste un acoperis care era atat de aproape de mine din cauza unor sparturi simetrice, patrate, incadrate, pe peretele din fata mea care ploua la randul ei! Biciuia, urla si insotea dezamagirea care curgea siroind cu zgomote prin mine. Ma uitam la camera cum avea ea doi ochi ca si mine, un tavan trapezoidal limitat ca si mine, un plictis ingust si cioplitor in elan ca si mine. Desi eram primul de sub acoperis, cerul, inaltul erau tot mai departe si cel mai departe de mine. Mi-am amintit ca norii care se vaitau tavalindu-se peste tigla de deasupra mea, care se inghesuiau alergand speriati si molcomi, lovindu-se pe cerul neincapator banuit de sus, erau norii pe care ii intalnisem mai devreme! Si desi stiam ca exista, ii vedeam, le facusem si poze nu am crezut nicio clipa ca vor cadea, ca ma voi tine in camera aia ponosita, neabrupta si sufocanta. Si totusi asa au facut.
Hei! Trapezoidalul nu-i de tine!! Nu acum!! Nu!!!!!!
ai putut sa ridici norii?