Apararea lui Antonescu
Iunie 28th, 2008 de Dulu la ora 2:56 pm
Ma chinui inca sa inteleg de ce istoria patriei noastre mai are o problema legata de incadrarea personajului maresal Ion Antonescu intr-o parte bine definita a debate-ului pro-contra. Spre marea mea surprindere, exista multe voci care il situeaza pe Antonescu in randul personajelor negative ale istoriei cand, dupa cum voi incerca sa argumentez, lucrurile sunt departe de a fi asa. Afara de certitudinile istorice (pe care nu le detaliez aici spre a nu obosi cititorii) care il fortau la acea vreme pe liderul politic in discutie sa aleaga o tabara in confilctul epocii, ideile lui Antonescu, propunerile si masurile sale mi s-au parut intotdeauna dintre cele mai eficiente, civilizate si progresiste. A alege sa sprijini Germania hitlerista in contextul politic si conflagrativ al vremii a fost, in opinia mea, cea mai inteleapta alegere posibila. Chiar daca, gresit intelese si abuziv aplicate, ideile din spatele celui de-al doilea razboi mondial erau izvorate din filosofia nietzscheeana, o filosofie ultra liberala, o filosofie care, decent aplicata ar fi putut insemna progres maxim, dezvoltare, liniste, civilizatie. Pe scurt, ideea conservarii rasei ariene reprezinta ideea incurajarii spre dezvoltare exclusiv a persoanelor inzestrate atat din punct de vedere intelectual dar si fizic (aici Adolf Hitler a redus prosteste filosofia rasei ariene la exterminarea evreilor din cauza singura a nasurilor lungi si probabil dintr-o inclinatie antisemita mostenita poate din familie). Nimic nu mi se pare mai corect decat sa doresti o cosmetizare-sa-i spunem- a rasei umane. Adica toate scursurile, bolnavii (din pacate), persoanele cu un IQ insuficient urmau sa nu intre in planurile de integrare sociala ori mare sprijin material, concept care, pentru mine, nu poate fi mai bine gandit. Urma astfel ca, in timp, rasa umana sa se apropie prin aceasta epurare de perfectiune. Adica sa existe doar oameni puternici, frumosi, sanatosi si mai ales destepti. Of, ce imagine minunata!! Ce este atat de grav in masurile luate de Antonescu anume deportarea tiganilor, interdictia de a te plimba in centrul Bucurestiului fara papion la gat si costum de haine pe umeri, sprijinirea educatiei?
Cand trecem astazi pe strada nu putem sa ne trezim altfel decat biciuiti din toate directiile de sunete de manele (muzica 95% tiganeasca, ma rog, ma refer la interpretare si versuri), tarani prost imbracati care scuipa seminte, vorbesc tare, injura, agreseaza fete, tigani care talharesc, jefuiesc, violeaza, neamuri proaste in trafic (claxoane, flash-uri, bate de baseball care deja intra in kit-urile cu care e dotat un vehicul inca din fabrica), tot felul de indivizi agresivi pe langa a care ti-e si inconfortabil sa treci. Nu este asta o realitate suficient de respingatoare pentru a carei absenta merita sa facem in trecut cateva sacrificii (fie ele si cu tenta inumana)? Deranja pe cineva daca ne aflam astazi pe un nivel de dezvoltare similar cu al patriilor din nord-vestul continentului?
Un raspuns to “Apararea lui Antonescu”
Lasa un mesaj
« Astazi
Faptele ii apara pe oameni, nu aparatorii. In cazul oamenilor politici situatia este mai complicata. Pare paradoxal, dar inca nu poate avea loc o reevaluare completa a lui Ion Antonescu din cauza geopoliticii. Dar si in momentul reevaluarii detasate a istoriei, Antonescu va ramane responsabil.