Despre apreciere
Iunie 25th, 2008 de Dulu la ora 10:02 am
Fie ca stim ori presupunem, fie ca ne place sa recunoastem ori nu, fie ca respingem vehement ideea, existam pentru apreciere. Toate actiunile noastre, exceptandu-le pana la un punct pe cele generate din instinctul de supravietuire, nu sunt decat incercari de a obtine aprecierea, multumirea, simpatia, acordul, dragostea celor din jur. Zambim ori suspinam, iubim ori dispretuim, simpatizam ori ne e sila, mangaiem ori ucidem, atingem ori lovim doar pentru a gasi intr-un fel, o forma oarecare a aprecierii. Este finalitatea care ne conduce, care ghideaza pasii tuturor demersurilor noastre de orice natura. Aprecierea este medalia sub care asteptam cu totii sa inclinam capetele, unii dincoace de masca arogantei, altii de cea a umilintei sau poate chiar a naturaletii. Fie ca este vorba si de aprecierea propriei persoane, desi e nevoie de un veritabil solid echilibru de sine pentru asta, scopul catre care orbeste sau rational intreprindem orice act al vietii este aceasta apreciere, dorinta naturala de a simti gustul implinirii si a constatarii ei.