Simteam ca inteleg si identific fiecare strop de ploaie ce cadea pe asfaltul civilizat de sub mine si de sub fiecare din noi. Oricare picur avea sunetul sau, greutatea sa, constructia sa, impactul sau, relatia sa cu mine. Intarzierea dintre fiecare strop de ploaie torentiala era atat de mare! Progeniturile iluminatului public se prefaceau in galaxi! Spatiile sufocate de pasii mei deveneau universuri! Eu eram pretutindeni in mod egal! Eu eram ploaia si zgomotul ei, eu eram aerul pe care eu, ploaia, il traversam, eu eram eu, care imaginam toate astea! Ma imprastiam eu, picatura peste solid!
Lasa un mesaj
..trip »