dulu.ro

Opinia mea a fost aproape dintotdeauna ca lumea circula pe o directie gresita. Spun asta in sensul alegerii ca reper a conceptului de dumnezeu si mai ales ca materializare a lui in demersul globalizarii. Ideea de globalizare este, din punctul meu de vedere, unul din cele mai bullshitioase pretexte ever. Proiectul sa-i spunem nobil de a uni intreaga lume sub o singura forma de guvernare nu este decat o modalitate bine cosmetizata de a obtine acordul public worldwide pentru actiuni de ingenunchere a lumii arabe in fata civilizatiei occidentale. Si dincolo de acest presupus scop exista desigur dorinta veritabila si adevaratul deziderat al ‘luptei impotriva terorismului’ al ‘raspandirii cuvantului lui dumnezeu’ anume dorinta de a stapani atat de bogatele resurse naturale ale lumii orientale. Intotdeauna m-am gandit la asta ca la un demers atat de pueril in sensul ca toate investitiile ce se fac in vederea sustinerii acestor actiuni conflagrative (promovare, finantare, desfasurare) ar putea merge in directia cercetarilor stiintifice care cu siguranta ar oferi in cele din urma o izbavitoare solutie de sursa alternativa de energie si astfel am scapa cu totii de santajul nedeclarat al gestionarii resurselor dinspre naravasa lume araba. Ei si totusi chiar daca lucrurile ar sta la un moment dat asa, ce ne facem cu pornirile imperialiste ale occidentului? Pai ce sa ne facem? Ce am facut si pana acum: coafam dorinta de putere in dragoste de dumnezeu. Si iata cum acest cvasi invechit si ultra nefolositor (pentru o minte dezvoltata) concept de dumnezeu devine cel mai prolific brand din istoria omenirii (din cele mai uitate vremuri si pana azi). Iata cum, in numele lui dumnezeu, avem autoritatea morala de a ucide, de a distruge, de a cuceri, de a vinde si de a cumpara, de a decide asupra libertatii, practic de a ne identifica cu acest ‘material divin’. Iata cum, folosindu-ne de banuita putere a domnului, nu ne permitem, din teama razbunarii divine, a refuza sa platim pentru unele produse, a accepta unele taxe, a alimenta unele cutume (exemplu: finantarea din bani publici a Bisericii si actiunilor acesteia; cumpararea, in special in anumite perioade, a unor produse; perpetuarea unor obiceiuri complet nonigenice si daunatoare mediului, anume inmormantarile in pamant). Mai mult decat atat marii strategi socio-politici ori militari au constatat ca se pot sprijini mult si bine, nederanjati in demersurile lor uzurpatoare pe fluturarea in vant a ideii ca totul se face in numele lui dumnezeu. Astfel acest mic si neinsemnat personaj care intr-adevar avea candva rolul de a explica fenomene pe care omul inca nu era in stare sa o faca (tunete, fulgere, foc, eclipse etc) si care s-a nascut din componenta apetenta a sistemului psihic uman (anume acea parte care face individul sa tinda catre mai mult, catre mai bine, catre perfectiune si sa si creada ca se poate), a ajuns a se dezvolta in cea mai de succes marca din istorie. Dumnezeu este deci nimic altceva decat un brand colosal si de neegalat, brand sub pecetea caruia oricine se adaposteste, primeste credit spre definitivarea oricaror actiuni.

Multumesc noii mele amice Alina cu care am purtat un delicios dialog pe tema ce a stat la baza inspiratiei pentru acest text.

Trackback URI | RSS comentarii