dulu.ro

M-am asezat in metrou (leaganul revelatiilor mele) langa un batran purtor de ochelari cu lentile inchise la culoare si baston vopsit in alb. Am ajuns la ultima statie, Dristor 2. Batranul nevazator si singur, simtind forfota generala intelege si intreaba, in mod impersonal, in eter: ‘Am ajuns?’. Cat imi place mie sa ma declar de insesibil si nepasator la dramele altora, am simtit totusi o emotie puternica si i-am raspuns eu, pentru ca ii eram cel mai aproape:’ Am ajuns la Dristor, trebuie sa coborati!’. Mi-a fost imposibil sa nu ii ofer ajutorul desi mandru, distins si nedorind sa fie o povara insista a-mi spune ca nu e nevoie. Fiindca la ultima statie nu se anunta de obicei pe ce parte e peronul, batranul, dupa ce am coborat impreuna, o lua in directia gresita. L-am apucat de brat si am intrebat : ‘Unde doriti sa ajungeti?’, zice ‘La tramvai!’. ‘E in cealalt sens’ i-am spus din ce in ce mai coplesit de vadita mea neputinta de a gestiona degajat situatia. Simtindu-ma imi spune ZAMBIND: ‘A, eram doar putin derutat!’. ‘Sunteti sigur ca va descurcati?’ am insistat tot mai tulburat. ‘Cum sa nu’, zice, ‘m-am obisniut de mult, stiu drumul!’. Nu mi-a fost deloc usor sa il cred si sa il las sa plece singur dar eleganta lui m-a facut sa simt ca omul intr-adevar nu dorea ajutorul meu si m-am multumit cu a-l insoti inca ceva metri doar cu privirea.

Daca dupa pierderea abilitatii de a vedea, un om inca mai are puterea de a zambi cu placere unui necunoscut nevazut, de a folosi cuvinte frumoase, pe ton degajat si usor autoironic in legatura cu situatia sa atunci inseamna ca in unii dintre noi (si cu siguranta in acest batran) exista o mare si veritabila bucurie a vietii (cu atat mai mult cu cat esti orb si circuli singur cu metroul). Acest om m-a facut ca in urmatoarele minute sa ma simt atat de fericit descoperind multumita lui cat de patetice si insignifiante sunt micutele mele neimpliniri pe care uneori am indrazneala de a le lasa sa ma arunce in cele mai adanci depresii. Multumesc cu plecaciune orbului ca m-a invatat sa vad mai clar si mult mai frumos si mi-a redesenat reperele bucuriei de a trai!

Trackback URI | RSS comentarii