dulu.ro

‘-Hei, buna! Ce faci?

-Ma cunosti de undeva? Ce te pui aiurea in seama?

-A… nu, iarta-ma te rog, vroiam doar sa…

-Vroiai pe dreacu, lasa-ma-n pace, stiu eu cum sunteti voi astia..

-…!

-Pleaca! N-auzi sa pleci? Pleca!’

Intalnirea dintre doi ori mai multi indivizi este echivalenta cu ciocnirea unor lumi; lumi intregi. Intalnirea dintre doi oameni reprezinta contactul dintre toate amintirile, educarile, durerile, urmele, bucuriile, sechelele, zambetele, amiezele, duminicile, juliturile, imbratisarile, regretele, amorurile fiecaruia, stocate in componenta inconstienta a sistemului psihic individual. In functie de informatia primita (un cuvant, un zambet, o atingere, o privire) si exclusiv trecuta prin filtrul bagajului amintit mai sus, mintea ia o decizie cu cateva secunde bune inainte ca noi sa devenim constienti de ea. Astfel hotaram, si de cele mai multe ori insuficient argumentat, ce dorim sa facem mai departe. Este o actiune similara celeia prin care calculatorul face adunari, scaderi, inmultiri, impartiri etc, transformand initial cifrele in baza doi, efectuand calculul solicitat, readucand rezultatul in baza 10 si afisand apoi pe display numarul obtinut. O decizie injusta poate deci sa isi faca loc intr-un mod cu totul natural, pornind de la o interpretare colosal subiectiva.

Succesul interactiunii dintre oameni depinde de rezonanta manifestarilor comunicative ale unuia cu interpretarile unilaterale nascute din absolut toate secundele vietii celuilalt si invers! Privind catre aceasta concluzie atat de verosimila nu pot decat sa ma intreb uluit cum de mai sunt posibile relatiile interumane, indiferent de nivelul ori natura lor?

Trackback URI | RSS comentarii