dulu.ro

In fiecare dimineata, inainte de a-mi incepe in mod oficial activitatea, merg la sala. La debutul zilei in care scriu aceste randuri am procedat la fel. Dupa aproximativ doua ore de exercitii transpiragene, ma indrept decis catre cabinele de dus de unde se auzeau bizare cantecele pe note inalte. Lucru cel putin suspect avand in vedere ca ma aflam, in mod cert, in vestiarul barbatilor. Imi suprim totusi curiozitatea si ma separ obisnuit in propriul dus. Nu mult a durat pana sa incep si eu a inalta repetate triluri ascutite, dese si sacadate printre placile de gresie catre tavan. Cu riscul de a parea laudaros trebuie sa mentionez ca sala pe care o frecventez este una din cele mai apreciate din cate exista, aflandu-se situata in interiorul unui prestigios hotel din centrul capitalei. Nu a fost insa prima oara cand era sistata aprovizionarea cu apa calda ori curent electric in acest loc. Si din expusa cauza, toti cei prezenti acolo, am fost fortati sa facem un dus cu muult mai rece decat planificasem. Altfel, ce sa zic? Am sa privesc mai mult partea placuta a situatiei anume ca numai in acest mod, am reusit sa-mi descopar veritabile valente de soprana, Mariana Nicolesco putand sa ma convoace linistita pentru backing prin toate concertele domniei sale. Nu mai spun ca mai inviorat decat in aceasta dimineata nu cred ca am mai fost candva; sau am patruns eu de-abia acum veritabilul concept de ‘dus rece’?

Trackback URI | RSS comentarii