Feed-uri
Mesaje
Comentarii

Narricane!

bxp209179.jpg

Cu dungi in fata si cu soare patrat si rotund plin de lumina! Se inghit si se aude tare, tare de tot soarele desenat de un copil, un copil la care cand ma uit mai bine se face ca as fi eu, eu cand eram mic… Si apoi o masina, o masina care desi depaseste in real, nu are nicio alta in jur. Si tot acest soare cu gura lui plina de lumina, vai, vai ce lumina puternica si frumoasa si orbitoare, ce perfecta e toata aceasta lumina, vai tu tot soarele vai!!! Dintr-o data eu… cand aveam parul in vant pe frunte si stralucea,,, tot din cauza soarelui. Si brusc, sub soarele ce de fapt nu mai exista in perceptia mea reala fiindca se facuse de mult seara (ci doar in minte), se asterne cea mai desavarsita stare de relaxare, pe un scaun cu tapiterie de piele, piele si un buton rotund fascinant impartit in patru campuri, trei notate cu cifre si una cu o litera! De ce o litera intre trei cifre? Fabuloasa fascinatia prieteniei dintre litera si cifre!!! Subit… copilarie si amintirea ei, asa o amintire evocata cu atata entuziasm si caldura inconstienta. Toate acele clipe efervescente ale copilariei mele pline de soare inunda acum tot ce intra in incidenta campului constient al sistemului meu psihic si simt frustrarea neputintei de a povesti in intregime cat de frumoasa a fost copilaria mea sub soarele ei perfect! Vai ce furtuna de imagini placute, imagini atat de placute si mangaiate de soarele copilariei mele, un soare care era mai rotund, mai putin gri decat acum, un soare si o amintire desavarsita pe care cu ajutorul unei prezente am reusit sa o reevoc, macar mie, pentru mine, in mintea mea blurata si cu ochi larg impaienjeniti.

Trackback URI | RSS comentarii

Lasa un mesaj

« Dezamagire

Tristete si caini vagabonzi »