dulu.ro

Nu voi contesta niciodata autenticitatea ori insasi existenta filosofiei religioase crestine ca sistem ontologic de sine statator, ca set de principii etico-indrumatoare, ca modalitate de abordare ori interpretare a realitatii. Imi pastrez insa dreptul de a nu imbratisa intelepciunea crestina sau orice alt fel de filosofie teista. In deloc putinele mele incercari de a purta discutii civilizate, rationale cu numerosii mei interlocutori pe aceasta tema m-am lovit uimitor de des de atitudini total dezaprobatoare ori chiar de-a dreptul ostile. O majoritate covarsitoare a crestinilor autoproclamati ‘activi’ este constituita din indivizi cum nu am intalnit mai intoleranti, violenti, noneleganti cu desavarsire in argumentare. Nu doar ca nici nu vor sa accepte existenta altor convingeri decat cele proprii, toti se declara jigniti de insasi exprimarea acestora. In multe randuri imi face mare placere sa ii provoc spre a-mi prezenta macar o idee, un pricipiu de baza, un contur din cele mai palide din tot ce inseamna filosofia crestina. De mult nu ma mai surprinde sa constat ca nici unul nu are habar de asa ceva, despre argumentare rationala nemaiputand fi vorba, iar daca mai am si obraznicia de a ma preface interesat de traseul etimologic al cuvantului ‘crestin’ (adica de unde vine el?), sunt intampinat de niste mutre total incetosate. Cu toate astea, eu sunt cel tratat ca un biet miel ratacit, sunt privit cu o ura deghizata in compasiune, mi se sugereaza lecturi pe care le devoram in jurul frumoasei varste de zece ani (cand ma aflam la debutul unei frumoase activitati de corist in biserica). Timpul m-a facut sa ma aplec foarte atent asupra ideilor filosofice de factura teista, studiul indepartandu-ma insa complet din bratele acestora.

Cateva din valorile crestine sunt toleranta, iertarea, compasiunea, adica exact atitudinile ale caror opusuri imi sunt servite mie de ‘crestinii’ pe care fac greseala de a-i considera capabili de dialog. Iubitii mei, va propun un exercitiu: daca dumnezeul vostru este asa de bun, atotputernic, drept si mai ales iubitor in egala masura cu TOTI oamenii iar Iisus Hristos (de la care apropos vi se trage numele de crestini) este cu adevarat unicul si veritabilul sau fiu, cum se face ca tatal l-a trimis pe pamant doar unora si altora nu, de ce a preferat o anume zona geografica pentru intruparea sa si a ignorat complet toate celelalte zone? Are dumnezeu preferinte si popoare ori rase privilegiate? Si daca nu a putut zamisli tripleti ori macar gemeni, de ce nu a inlesnit propovaduirea evangheliilor in intreaga lume (incercati a avea decenta unei argumentari demne, adica ganditi intr-un spectru larg, obiectiv, la nivel mondial), ca doar e dumnezeu, ce dracu?

Trackback URI | RSS comentarii