dulu.ro

Am gandit ca daca parcurg randurile operei unui autor cu ale carui conceptii, idei, principii ma identific perfect voi gasi o stare de implinire, de solidaritate, de acord, de bine. Nici vorba! Dupa ce am sorbit cu nesat primele pagini din ‘De ce nu sunt crestin’ a fabulosului ganditor britanic Bertrand Russell, m-am gasit intr-o stare vecina cu depresia. Esentialul s-ar putea reduce la nihilism, pur si simplu; un evolutionism fara noima, fara final, fara urmari. Da, mai ales fara urmari! Ce mi se pare totusi trist este faptul ca poti fi constient ca si daca ai intuit bine ai intuit totusi degeaba, daca ai avut intotdeauna dreptate cu mult inaintea tuturor ai avut totusi dreptate absolut degeaba, daca o idee geniala a ta a schimbat in bine parcursul lumii intregi de la tine inainte ai schimbat totusi o lume care ajunge la un sfarsit tacut si uitabil. Si cu toate ca de cand putem creiona un moment de debut antropologic am tot sperat ca putem invinge nemurirea si din cauza asta am inventat si am inchinat total aiurea si degeaba fel de fel de dumnezei, unul mai patoloid ca altul, moartea este un adevar ultraverosimil, de neingenunchiat, suprem.

Regret ca impart bucata mea de timp al existentei cu lucruri care imi amintesc de finaluri: cu flori dezpetalite, cu parfumuri dezodorizate, cu sunete asurzite, cu atingeri nesimtite, cu iubiri incomplete, cu mine.

Trackback URI | RSS comentarii