dulu.ro

Parca imi vine un pic sa culoare, imi vine cu siguranta un pic sa sunete, imi vine un pic sa atingeri, imi vine clar un pic sa miresme, imi vine in sfarsit  un pic sa gusturi! Nici macar zapada asta maron ce nu mai e sigura insasi de starea de agregare nu imi incatuseaza simtirile firesti de trezire sau, ma rog, de fiind antagonic hibernarii. Parca si griul legendar al orasului a devenit brusc un gri asa de viu, focos, mandru sa strige de pe blocuri si din asfalt ca vai ce gri frumos e el!!! Si comporta atatea si atatea nuante. Cum de nu am vazut noi pana acum toate aceste valente ale griului? Si daca pana si griul asta inodor e atat de impresionant, sa ne dam seama ce ne asteapta de la verde, de la rosu , de la galben ori alb, de la albastru, de la dulce, de la acru, amar ori de la sarat, de la parfum, de la eteruri, de la vant ori de la amurguri, de la fin, de la aspru, de la catifelat ori matasos. Si mai mult decat de la toate, sa ne imaginam ce ne poate dezvalui mintea de dincoace de toata ratiunea, acele facultati din cele mai simple, din cele mai departate de om, din cele mai aproape de senzatie nuda…

Trackback URI | RSS comentarii