Mintea mea refuza cu incapatanare sa ma lase sa dorm. Isi doreste cu naivitate acces total, permanent la toate simturile, perceptiile, analizele si momentele mele. Desi intreaga activitate somatica se desfasoara in sensul parasirii lumilor de veghe, mintea gaseste puterea, resursele si individualitatea noncorporalizata de a cladi aceasta staruinta intru nedormire. Chiar daca ochii, trupul dar mai ales inima mea (in sensul de parte emotionala) coalizeaza impresionant catre intalnirea cu scopul pernei, mintea reuseste o innebunitoare alianta cu cearsaful in care ma invaluie de atata negasire si… Se intelege pana si cu noaptea sa straluceasca, pactizeaza cu linistea sa zgomoteasca, corupe caldura sa ma zgribuleasca. Mintea mea, te rog… facem nani!
Lasa un mesaj
Regret »