dulu.ro

Iarna la Constanta nu e totusi atat de deprimanta cum probabil cei mai multi isi imagineaza. E un oras dragut pentru care voi avea mereu o slabiciune, e un loc in care imi face intotdeauna placere sa revin indiferent de sezon. Ipocrizia ma impinge sa fac lucruri nefiresti doar de dragul de a spune ca le fac atunci cand nimeni altcineva nu le-ar face! Cum ar fi o plimbare lunga pe plaja din Mamaia la sfarsit de noiembrie. Vremea era surprinzator de  prietenoasa, apa aproape ca ma imbia catre dezbracare, vantul lipsea cu desavarsire, norii sporadici si zambitori iar in afara de mine si vreo doua batrane singure si vecine cu senilitatea, fiinte vii nu erau decat pescarusii schimonositi de tristetea frigului dar fericiti de mirosul delicios de scoici in putrefacrie, ciorile seculare si zecile de caini suri, galbeni, negrii, tineri sau batrani, agresivi sau pasnici care stapanesc fara rival nisipurile inghetate si respingatoare pe care vara nu stim cum sa ne dezmierdam mai puturoseste. Mai impresionanta decat plaja este totusi promenada din Mamaia unde controlatori cu valente nobiliare sunt alti caini ce prefera adapostul pazind superior cativa muncitori pickhammeristi carora nu le pasa decat de… nici atat. Terasele unde vara taranii parveniti din intreaga tara dar mai ales din Bucuresti isi sorb tacticos din pahare cu degetelul mic ridicat necesarmente catre cer sunt vasale pustiului. Trotoarul pavat unde aceiasi gogomani ciocoiti isi azvarl in vant cate o sprinceana sperand remarcarea, se relaxeaza scapat de atatia si atatia pasi sezonieri. Pe cateva pontoane ce colonizeaza Siutghiolul calaresc inghesuiti cateva zeci de pirde-vara la pescuit (probabil jepcari ce ofera cazare vara si isi mananca de sub unghie iarna). In rest, seara placuta, un lounge bar super super dragut (Mindfluid), trafic relaxat si lume care cunoaste pe toata lumea  la semafor, doar ca nu se saluta (sick).

Trackback URI | RSS comentarii