Despre cum mi s-au lipit aripile de ficat
Octombrie 28th, 2007 de Dulu la ora 8:21 pm
Cum picurii de ploaie suliteaza (tz) ce vad eu din lumea asta de toamna, asa gandurile macabroide traverseaza mintea-mi pe alocuri frumoasa. Plus influente! Ma gadila un vierme pseudoconcret prin spatele ochilor, si macina, si vrea, si ma judeca. Influente…! Apa asta care se rostogoleste retardic dinspre sus se cleioseaza (sh) in perceptia-mi pe asfalturi, prin pietre si pe verde. Palcurile de luciditate fada se feresc din fata halucinului care alearga atletic, glorios si tanar printre ideile bune, precum o cireada de pisici haotice atacate din mijloc de ceva. Si toate picaturile se sparg cu zgomot uluitor… si e posibil ca sunetul sa inceapa candva sa si doara! Ei, cum o sa doara sunetul? Stau gandurile dincoace de o plasa rece de sarma zincata, clara si curata, noua cum niste pesti cu luciu prin navoade! Si se departeaza ca electrificate dupa mangaierea grea cu fierul si fug inapoi in mintea care prinde mucegai de vremuri… nobil! Zambeste lumina din ploaia asta rece imprastiata pe josuri si simte ca invinge… findca este! Si totusi franturile de apa cereasca astupa mai incet ori mai alert ce vedeau privirile care se inchid. Super link, cititi ‘Melancolie’ de Lucian Blaga!