dulu.ro

Trebuie sa admit ca nu putine au fost situatiile cand mi-am pus intrebari framantatoare despre motivul Pactului cu Diavolul atat de des intalnit in literatura universala, autohtona si nu doar. Prezenta mefistotelica bantuie gandurile si viziunile. Pana in momentul in care esti pus in fata unui compromis serios este aproape cu neputinta a intelege ce se afla dincolo de aceasta imagine atat de tocita a Dracului care apare sub diverse forme, infatisari, perceptiuni. Este, ce-i drept, o metafora extrem de expresiva, Satana, Belzebut, Scaraotchi, Cel-ce-zice-si-nu-face, Necuratul.

Fie ca este, ca atitudine, desueta ori cazuta in derizoriu, nepotrivita vremurilor de acum ori de aiurea, prefer sa tin la verticalitate, la onoare, cinste, virtute. Prefer sa las ratiunea sa prinda propriul glas, sa urle, sa tulbure auzul. Germineaza in sine-mi totusi tentatia implinirii nedreptatii, apare deci acest plod al ne-binelui, iubitul copil al intunericului, ispita de a comite ceea ce este cu infinit mai putin demn si cu tot atat de mult mai profitabil. Indeamna atat de puternic aceasta oportunitate de inflorire intru palpabile incat aproape face sa gandesti ca poate totusi nu ar fi atat de rau sa nu te poti uita o perioada (buna) in oglinda fara sa pleci capul. Tenebrele dorintei de implinire, recunoastere, glorie vor urgisi in cele din urma bunele si frumoasele intentii, vor izbuti sa manjeasca in final estetica morala? Ma voi gasi oare sub puterea, comanda, discretia bratului uzurpator al acelui atat de dorit si nefiresc Nedrept plin de satisfactii?

Cel putin pentru acum… nu! Chiar daca baietii buni pierd de cele mai multe ori, prefer sa fiu unul dintre aceia, sa pot sa nu fug de propria judecata, sa pot sa nu ma ascund de propria privire, sa pot a nu cauta scuze in fata propriei acuzari! Sunt deja multi si importanti ochii in care nu mai am puterea ori decenta sa ma uit curat, vreau macar sa nu ma rusinez de mine, privindu-ma!

Trackback URI | RSS comentarii