Cand torceau pe langa mine troleibuzele virate printre somnuri duminica
Septembrie 16th, 2007 de Dulu la ora 5:59 pm
La plecarea subiectului nu va cadea o stea… vor cadea toate! Fiindca se inchide realitatea subiectiva care era doar subiectiva, vor disparea stelele realitatii subiective fiindca ele existau prin subiect iar daca nu mai deseneaza subiectul acea realitate este oarecum natural ca ele toate sa se stinga, sa dispara, sa nu mai fie, fiindca nu mai este acolo subiectul sa le porunceasca sa fie, fiindca nu mai este nimeni sa le ordone sa fie, fiindca realitatea inventata, perpetuata si alimentata de subiect isi va fi pierdut motorul.
Si va mai fi doar obiectul… insa va mai fi el obiectiv in raport cu cine? In raport cu alti subiecti care fata de non-existent nu isi gasesc importanta, noima, sensul. Atunci si doar atunci se afla subiectul in veritabil contact cu realitatea aceea aproape absoluta, in niciun moment pana in chiar acela vecin cu nefiintarea nu este el zguduit dintru zbucium intr-atat! Si numai in secunde ca acelea cand torceau troleibuzele virate printre somnuri duminica isi gasesc ele apreciere maxima, si doar atunci se poate lua in brate si strans tare de tot la piept trotoarul si doar atunci pot fi sarutati cu patima flamanda in gura toti cei murdari si neinsemnati , avea-vor in acele clipe apogeul nobletei unui dispretuitor toti cei ce nu au importanta pana atunci, cand de fapt nu ii mai poate avea in fata nici macar pe aceia, cand de fapt se intrerup perceptiile, cand dispar cu totul senzatiile, cand nici macar reprezentarile nu-si mai afla suportul, cand dincolo de subiectiv si mai ales peste subiect ramane atat de incalcitul absolut.