dulu.ro

Dintr-un bolovan coboara… si de o data nu mai… Vii si oarecum in mod firesc, trebuie sa si pleci. Cat sa mai stai ca doar?… si etape de genul astora si trepte pe care ai mai urcat si iti era greu sa percepi coborarea si te gandeai cum de vei mai putea vreodata concepe sa nu urci. Te obisnuiesti cu mersul in rampa si pentru o vreme nu vrei nici macar sa te gandesti la cum era sa stai sau, mai rau , sa te cobori… si totusi te cobori coborand si nu te bucuri cu asta si iti amintesti cat de frumos era ascendandul, te intrebi cand dreacu te-ai transformat si mai ales de ce dreacu te-ai transformat. Si cobori asa agale sau sprintenel si te gandesti ca o poti lua in directia inversa oricand vei vrea si vei vrea tu… candva. Si daca tot coborand asa a prost cobori atat de mult si nu mai poti recupera sau daca, atunci cand reiei rolul de ascet, te trezesti brusc in fata realitatii de a nu mai avea timp suficient?…Dar pana la urma catre ce suiai?… Suiai catre prieteni sau Adevar, catre dragosti sau sori, catre confort sau Absolut? Sau pur si simplu te suiai si iti placea suitul sau mai degraba suind te distrai pe seama alora care nu puteau sui ori nu voiau sa suie si te priveau fericiti gandindu-se ca mai degraba stai fara a obosi si ranjesti decat sa sui a prost, si doar distractia asta de suprafata te facea sa sui? Da poate ca doar asta… si totusi e atat de bine sa poti sa te sui sa te sui si poti de-acolo sa zbori fara sa mai fi impins, sa mergi fara sa obosesti, si sa nu gandesti altfel modul de a fi

Trackback URI | RSS comentarii