Daca pana si zbuciumatul scriitor francez Andre Malraux a lansat (dupa o prodigioasa experienta de viata tumultoasa si plina de abuzuri) celebra fraza profetica ’secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc’, lucrurile par sortite catre scaldarea intr-o lumina cel putin sumbra. Termenul ‘religios’ folosit in acest context de jurnalistul si omul politic francez are mai degraba sensul de moral, spiritual. Este prea posibil ca Malraux sa fi indentificat nefasta directie catre care specia umana se indreapta (din perspectiva existentei ca fiinta sociala, ca entitate activa rational si etic). Se poate ca autorul sa fi intuit deznodamantul (convergentelor de natura spirituala) catre care progresul dar mai ales dorinta de progres stiintifico-economic va conduce omenirea. Sacrificiul cerut de dezvoltarea cat mai rapida a diverselor ramuri economice poate fi reprezentat de renuntarea totala ori cel putin partiala la respectarea, promovarea si consolidarea valorilor etice, religioase, spirituale. Se poate vorbi despre o veritabila schimonosire a calitatii ‘umane’ a speciei (homo humanitas=omul de esenta umana; unul iubitor al semenilor, apropiat de idealul descrierilor) revenind la conceptul de om biocentrat, legumificat, robotizat (reactualizand mai intens ca niciodata vechiul dicton latin ‘homo homini lupus’). Mai concret, este vorba de transformarea individului intr-o entitate exclusiv ego-, dar mai ales bio-centrata incapabila de a refuza orice fel de mijloace (dintre cele mai dure, macabre) pentru implinirea fiecarei nevoi indiferent de consecinte. Este la fel de limpede refuzul de a admite aceasta varianta, omul preferand sa promoveze (din nefericire doar la nivel declarativ) interpretarea idealista a specimenului de integritate morala impecabila.
Pentru a muta discutia intr-o sfera ceva mai accesibila (mai comprehensibila) folosim exemplul dorintei de a prezenta ca directie de urmat modelul civilizatiei helvete, scandinavice ori sinice unde (cel putin din afara privite) valorile promovate, respectate si incurajate par a se apropia cel mai mult de idealul descris de teoreticieni ai statului ori ai comunitatilor. Este suficient de clar ca , cel putin in ceea ce priveste nivelul progresului valorilor etice este fara indoiala cel mai ridicat in sanul civilizatiilor amintite. Ce ne facem insa daca ar fi sa constatam ca dorinta nedeclarata a omului in general nu se prea indreapta catre asemenea stiluri de viata? Daca ar fi sa observam ca aparent neintentionat, lumea se indreapta (cu pasi grabiti) catre adoptarea unor manifestari balcano-sudamericane in tratatarea diverselor obstacole? Daca vendeta inlocuieste total in timp rezolvarile prin comunicare a problemelor? Daca se instaleaza la nivel mondial usurinta de a insela (fara a se lovi de oprobiul public, ba ar fi chiar incurajata, rasplatita si de dorit)? Daca asa-numitele legi somptuare vor deveni un concept cvasi-necunoscut?
Se va ajunge oare la materializarea celei de-a doua variate a solutiei malrauxiene? Se va indrepta lumea in mod imperativ catre extinctie? Este o interpretare mai mult decat doar verosimila, experientele traite zilnic de orice individ nefacand altceva decat sa sprijine serios un asemenea deznodamant. Iata deci specia care pare sa pastreze doar calitatea antropomorfa indreptandu-se si rapid si sigur catre una din cele mai izbitoare si clare exemple de involutie. Putem opta pentru o traducere prin conceptul de manifestare ciclica a oricarui fenomen cunoscut de om si poate nu numai. Sa fie orice actiune (absolut indiferent de natura ei), orice manifestare ori transformare de energie sortita fatalmente descrierii perpetue si deci permanente a unui cerc mereu inchis si perfect?
Lasa un mesaj
« De sters