Separare intru neizolat
Iunie 30th, 2007 de Dulu la ora 6:43 pm
Nu de putine ori apare dorinta de izolare, de dispret profund pentru oameni (fie ei si cunoscuti ori indragiti), o sila devenita esenta, o greata umanizata, corporalizata. Isi face loc asemeni unei hibridizari placute si nefortate, primita ca o copulatie mult asteptata, acea scarba pe care ai invatat sa o iubesti ocazional. Se iveste bland, cu bucurie, antropomorf dezgustul caldut ce redeseneaza un zambet tamp pe figurile intrebuintate de rictusuri fortate de acele atat de multe ori. Surasul rigor mortis-ial scremut e inlocuit acum de unul autentic, original, sincer, scaldat de dispretul pentru semeni. Ce sentiment complet, deosebit, cerc!
Un raspuns to “Separare intru neizolat”
Lasa un mesaj
« Lene
Si uite asa te`ai dus cu gandul spre locuintele lacustre…