dulu.ro

In conceptul de ‘lume posibila’ se poate sa se fi strecurat o anume omisiune de natura nomenclaturala, in sensul ca (asa cum ne propunem sa schitam in cele cateva randuri ce urmeaza), in ideea de ‘lume posibila’ poate la fel de bine si de legitim sa patrunda si o lume putin posibila si, din unele interpretari, chiar si o lume de-a dreptul imposibila. Deschidem astfel discutia din unghiul paradigmal descris de weltanschaaung-ul hegelian. Este oare de inchipuit o situatie in care un individ poate da un argument de factura distrugatoare unei propuneri de lume posibila facuta de un altul? Altfel spus, poate fi desfintata o anume lume descrisa intr-o  interpretare, fie ea si subiectiva, prin justificarea ca pur si simplu nu exista o unanimitate in acceptarea ei? E ingrijorator de probabila ideea dezvoltarii relatiilor interumane in sensul adaptarii la un verosimil ambient al interpretarilor de natura absurd-nonparabila, adica imposibil de invins printr-un argument exhaustiv fie el si unul foarte palpabil. Putem asista deci la o moarte cerebrala a adevarului, in sensul acceptat in prezent. Adica, adevarul va cunoaste forme exclusiv interpretative care pot sa nu aiba o legatura cu modul de desfasurare a faptelor ci doar cu cel de etalare a lor de catre individ.

Se poate contura, la prima intelegere, o imagine relativ sumbra a devenirii adevarului ca solutie. Se poate insa la fel de bine ca interpretarile din ce i ce mai iscusit generate sa redefineasca adevarul intr-un sens nou, si de ce nu de dorit. Atata vreme cat nu exista si nici nu poate exista un arbitru universal acceptat, adevarurile prezentate pot depasi cu mult, ca numar, adevarurile consumate. Se completeaza astfel ideea weltanschaaung-ului in contrast direct cu weltbild-ul; in alte cuvinte lumea poate fi inteleasa ca o suma a tuturor lumilor posibile, imaginate sau nu, verosimile sau nu dar si ca o lume strict senzoriala, o lume a nonmirarii, a neintrebarilor, a raspunsurilor dinainte gasite si de necontestat.

Argumentul exhaustiv este demonstrat astfel a fi nu doar o chestiune utopica prin dezarmare dar una desueta, lipsita de sansa, nefolositoare. Evolutia pare a isi indrepta dialecticile devenirii intru reevaluare ierarhica, axiologic vorbind, intru imprastiere de sensuri, directii dar in special scopuri declarate.

Trackback URI | RSS comentarii