Din toata vremea adorabila de afara, tot ce-mi era ingaduit sa ma bucure este aceasta bucata dreptunghiulara de soare! Restul.. pot doar sa mi-l inchipui, sa-mi descriu ce e dincolo de laturile ferme ale ingradirii mele din aceasta dupa-amiaza desavarsita. Captiv, dincoace de lungimile si latimile acestei forme perfecte din bucatarie, nu ma pot abtine de la a-mi dori transparenta peretelui…si atat. Cum se mai varsa vantul peste fata mea duranda, cum se mai strecoara, timid, cate un sunet, cum se mai inghesuie, curios, cate o mireasma si sunt convins ca de as deschide gura as simti de un dulce-acrisor atat de bine proportionat!
Isi fac loc in minte presupunerile, dialecticile imaginatiei, cenzurile, dorintele. Doar din cauza unei ferestre? Sa fac oare schimb de fiinta? Sa patrunda incoace genul ala de lumina murdarita sau sa ramana cotloanele gaunoase si atat de patate ale pasului dinauntru?