dulu.ro

Stateam linistit intr-un compartiment de tren, asteptand incet impreuna cu gandurile mele plecarea. Cand credeam (cu bucurie) ca voi calatori din nou singur si detasat, isi fac aparitia brusc, uzurpator si, fireste, fara sa spuna ‘buna ziua’ aceasta eleganta doamna si distinsul ei sot (a carui frantura de picior drept se vede discret in partea stanga a fotografiei). Au schimbat cateva vorbe intr-o limba melodioasa din care nu intelegeam decat numeralele, dupa care ea, molcom, gales asezandu-se intr-o parte pe obrazul din palma-i gratioasa, a atipit asemeni unui prunc, cersind parca inconstient dezmierdul (care evident nu a sosit). Pentru a veghea ca somnul partenerei de viata si calatorie sa nu fie tulburat, sotul a iesit pe culoarul vagonului sa pandeasca meschina aparitie a neinduplecatului nas (ma rog, conductor). Au trecut si Mos Ene si nasul, femeia noastra s-a relaxat, a ajuns la destinatie, fara bilet, fara asternut si mai ales fara remuscari. Eu mai mult nu am ce spune.

Trackback URI | RSS comentarii