dulu.ro

Ce lucru deosebit este acela de a construi puterea autocriticii, de a avea indrazneala sa nu te placi tu pe tine insuti cu sinceritate, de a stii sa iti condamni propriile ganduri ori actiuni, sa vrei sa iti fie sila de tine, sa gasesti resursele de a te judeca impartial. Gandeam ca asemenea interpretare poate fi un simptom al unui confort subred cu sinele material insa am inteles, in timp, ca a porni intr-un demers de severa rastignire a propriei minti nu reprezinta decat un mare si foarte important pas in dialectica autocunoasterii, un val insemnat pe atingerea timidelor maluri ale echilibrului , ale intelegerii pozitiei proprii in raport cu lumea, cu realitatile ei, cu personajele ei dar mai ales cu variatele interpretari ale acestora.

Exista iata un izvor al linistii panexistentiale (general biotice si mai mult), anume impacarea intima, profunda cu sinele, trecand prin etapa esentiala a discutiei prototipale cu tine, continuand cu nemiloasa ta condamnare si atingand aproape cvasidesavarsirea prin ispasirea penitentei tot de sine  impusa. Da, vreau sa spun ca am curajul si intelepciunea de a privi grimasic in ochii din oglinda, am chiar placerea de a ii blama in public dar ce e cel mai important este ca acei ochi din oglinda stiu acum sa isi insuseasca in mod conctructiv corijarile malitioase! Am scapat in sfarsit de copilarie! Am invatat sa invat! Ce bucurie frenetica, dansez cu imaginea din oglinda! Cine conduce? Ce mai conteaza! Important este sa conducem noi: eu si mine! Si asta se si intampla, si ne facem reverente, eu…mie si mine… insumiului! Extaz, ma duc sa fiu vesel!

Trackback URI | RSS comentarii