Sinceritatea ca total fiasco
Decembrie 30th, 2006 de Dulu la ora 11:54 pm
Nu stiu ce parte a demersurilor autocunoasterii m-a determinat sa incerc un experiment ce s-a dovedit a fi absolut cumplit: am decis sa incerc macar pentru o zi (dar o zi intreaga) sa fiu cat pot de sincer, sa spun adevarul in cat mai mare masura, sa mint cat de putin cu putinta! Fiasco desavarsit!!! Am reusit sa jignesc (si asta pentru ca 10% din interlocutorii mei au luat atitudinea mea ca pe o actiune constructiva, restul nefacand altceva decat sa se supere), sa ranesc, sa generez lacrimi…Nici nu stiu ce a fost mai rau: ca am spus tuturor ce gandesc eu despre ei sau ca am spus tuturor ce gandesc eu despre mine? A fost in orice caz o zi infioratoare, in urma careia un lucru e cert: cel mai bine pentru toti dar mai ales pentru noi insine e sa mintim cat ne tin puterile de mult, pentru ca adevarul are consecinte cu mult mai grave decat minciuna!
Se rastoarna astfel (cel putin in mintea mea) pozitiile rangului onto-etic al celor doua valori: adevar si non-adevar (sau fals)! Este infinit dezirabila minciuna in detrimentul adevarurilor! Dupa acest abominabil experiment am invatat sa imi tin ideile, cuvintele dar mai ales sentimentele doar pentru mine! Regret enorm de tare ca am dat curs inspiratiei mele de moment (via absint)! Inteleg atat de intens acum conceptul de ‘tabula rasa’ si dorinta ce l-a nascut! Mintiti-va cat puteti de mult!