In dialectica
Decembrie 24th, 2006 de Dulu la ora 12:38 am
Las in urma idei vechi, descopar lucruri noi; m-am saturat sa supraestimez, prefer evolutia, imi plac oamenii simpli care stiu ca sunt asa si isi cunosc limitele; iubesc deopotriva uratii si frumosii, slabii si grasii, inteligentii si retardatii dar asta nu inseamna ca nu ii prefer mai mult pe unii decat pe ceilalti; nu sunt constrans in nici un fel sa imi pierd timpul in cauze ratacite pentru simplul fapt ca…; timpul e atat de pretios incat nu trebuie irosit; am obosit sa fac investitii; incerc o sfera paradigmala ce are ca centru investitia in sinele meu suprem; e foarte posibil ca dezamagirea venita de la tine insuti sa fie si mai interesanta si tulburatoare decat celelalte, dar oricum e o varianta de tipul cercurilor concentrice care nu se incurca unul pe celalalt in a se succeda intru autoregenerare spre involutie sau progres (functie de unghiul din care alegi sa privesti lucrurile). A largi orizonturile… inseamna probabil a extrage seva elaborata a experientelor de care suntem legati, fie ca preferam interpretarile empiriste ori pe cele rationaliste ( in alte cuvinte eterna disputa intre cunoasterea apriori si cunoasterea postpriori). Experientele, fie ca sunt ele placute ori altfel decat placute, sunt obligatoriu utile… si pentru asta merita sa le fim recunoscatori!